De multe ori, ma vad nevoit sa impart pe ai mei concetateni in doua, posibile, entitati:
1. Cei care au dat lovitura – au cascavalul si rad de majoritatea ce tanjeste sa aiba acelasi profil financiar.
2. Cei care asteapta sa dea lovitura – majoritatea ce isi da coate pentru a prinde un loc sub soarele oportunitatilor de imbogatire peste noapte.
Imi aduc aminte o discutie cu un tanar politician (exact inaintea alegerilor parlamentare). Era sustinatorului unui parlamentar si ma ruga pe mine si un coleg sa ne „implicam” alaturi de el. Un raspuns „nu” voalat din partea amicului l-a lasat, usor, perplex. El vorbea de zor de faptul ca daca X iese parlamentar – a dat (ce altceva) decat lovitura si se asteapta sa obtina un post mai bun.
Nu este singurul, asa suntem in marea majoritatea. Este, oarecum, uman sa luptam pentru mai bine. Dar logic ar fi sa muncim pentru a atinge un obiectiv. Aici, la poalele Carpatilor, etapele sunt mereu de dorit a fi arse.
De ce?
Rabdarea nu este un atuu al nostru. Vrem mai mult si cat mai repede. Am preluat ca si cultura ce este mai rau din Orient si Occident. In creuzetul dintre Dunare, Marea Neagra si Carpati s-a format un popor care asteapta ” marea lovitura”.