Săptămâna trecută am zis să scap de cardurile de debit ce le aveam printr-un sertar de acasă. Auzisem că de le păstrezi pe termen lung s-ar putea să îţi aducă surprize negative în ce priveşte costurile de închidere şi biroul de credite.
Cardurile erau la Raiffeisein Bank, BancPost şi ING. Surprinzătoarele sunt metodele folosite şi timpul alocat de ei şi pierdut de tine în cazul unei astfel de operaţii.
ING – două minute. A luat cardul, l-a tăiat. A făcut o copie după buletin şi gata.
Raiffeisein Bank – 10 minute, 10 ron plătiţi, copie după buletin, două cozi dar se mişcă rapid.
BancPost – în două zile, 1 oră şi 10 minute, 15 Ron din care 8 „recuperaţi” la închidere. Să disecăm un pic. În prima zi, întreb gardianul mi se recomandă un funcţionar. Acela îmi spune să mă adresez altuia situat la distanţă de două scaune. De acolo sunt trimis în biroul unei doamne. Acesta face o copie. Mă trimite înapoi la al doilea casier. Depun 15 Ron. Pentru updatarea detaliilor de pe card m-ai merg la un alt ghişeu de al băncii şi apoi la casierul principal. Completez un formular necesar pentru închiderea cardului. La sfârşit aflu că de abia în a doua zi este definitivat. Mă prezint şi a doua zi, încă 30 de minute în bancă. De data aceasta s-a plimbat casierul la o colegă, să facă o copie şi apoi la directorul filialei. Eu am „mâzgălit” iar o foaie. Şi la sfârşit … uraaaaaa.
Se observă diferenţa de la o poştă. Ori dezvoltă metode mai simple ori vor da faliment dacă pentru operaţii aşa simple au nevoie de un număr mare de angajaţi ce te plimbă de la Ana la Caiafa.