Smartphone-ul a devenit cel mai important gadget, un all-in-one ce a redus anumite categorii de produse la nișe din ce în ce mai înguste. Cine mai cumpără o cameră foto compactă în 2018 sau un mp3 / mp4 player?
Aș spune că smartphone-ul pentru publicul tânăr joacă un rol cu adevărat capital. Este principala sursă de distracție, de socializare, laptopul sau PC-ul au trecut cu adevărat în plan secund, televizorul a devenit second screen.
În urmă cu 4 – 5 – 6 ani era suficient să imporți un telefon Android ieftin din China și vânzările erau garantate. Un părinte ar fi preferat un telefon sau o tabletă cât mai ieftină pentru junior. Problema este că aceste jucării la 2 – 3 – 4 – 500 lei nu aveau cum să ofere o experiență de utilizare cât de cât decentă. Bateriile se umflau, ecranele erau de-a dreptul ilizibile, de aici și comparația cu o pocnitoare.
Sunt companii ce au încercat marea cu sarea și în țara noastră. Cea mai cunoscută este Allview, dar mai avem și alte exemple: UTOK, Evolio, E-boda și Vonino (deși ei susțin că ar fi companie americană, acționariatul este local).
Allview a fost pe locul 2 național în spatele Samsung pe o perioadă destul de lungă de timp, ceilalți nu au fost capabili să le replice succesul. Ei au mizat din timp și pe mid-range, chiar au venit cu propuneri la peste 1700 – 1800 lei. Huawei a venit puternic și din câte știu le-a luat poziția a 2-a, acum nu am idee cum au evoluat vânzările de telefoane mobile pe 2017 (mai toată lumea păstrează secretul pe datele Gartner, dar când revin în țară încerc să aflu mai multe informații).
Când spun companii b-brand nu mă refer doar la jucătorii locali ci includ și puzderia de branduri low-cost din China: Ulefone, Oukitel, Vernee, Leagoo etc (am rămas uimit când în una din clasele la care predau am descoperit două modele AllCall). Ați văzut că au prins tracțiune în ultimii 2 ani. Ei vor să iasă în evidență prin raportul preț / specificații, dar și prin design (unele modele au un design interesant, dar specificații mediocre).
De ce este din ce în ce mai greu unui B-brand din piața de telefoane mobile?
- Dorința utilizatorului de a avea calitate și nu doar specificații la un preț bun. Acum mai toată lumea își dorește o cameră foto și video decentă, funcționare fără lag, de ce nu și suport software etc;
- Creșterea spectaculoasă a unor branduri chinezești ce din B-brand au devenit A-list: Xiaomi, Meizu etc. Unele modele sunt de-a dreptul excelente pentru costul plătit, au și suport software și elementele menționate la punctul 1, iar în ultima perioadă tatonează și debutul oficial pe plan local;
- Telefoane la preț bun și din partea jucătorilor globali cu bugete de marketing consistente: Huawei, Samsung etc. Asta și pentru că un client se orientează spre un telefon de 6 – 7 – 8 – 9 – 1000 lei. Sunt alternative bune, iar un jucător A-list aduce la pachet de multe ori și o cameră foto și video decentă, garanție făcută în mod corect etc. Plus că utilizatorul pune din ce în ce mai mult preț pe brand.
Personal, cred că orice companie ce joacă corect pentru client pe termen lung va rămâne în piață dacă se adaptează rapid la trendurile momentului. Concurența este de-a dreptul acerbă și pot să confirm că și B-brandurile au crescut, pe anumite modele mai că nu sunt diferențe față de companiile mari. Cel mai greu le este pe partea de cameră foto și video, dar în rest au date hardware ce le permit rularea oricărui joc, nu au lag pe aplicațiile ce necesită putere de procesare, Android 8.0 Oreo va permite și instalarea de software AOSP, ca design avem și exemple pozitive cu preț de sub 200 – 250 euro.
Cine spune că B-brandurile sunt toate sub orice critică, nu ar strica să le facă un hands-on printr-un magazin de retail și aș spune că va rămâne uimit în sens pozitiv de anumite exemplare, dar mai sunt și situații în care găsești terminale modeste.
Putem extinde discuția în rubrica de comentarii.
