Cam jumătate de an a trecut de când am testat flagship-ul televizoarelor Sony pentru acea perioadă. Sony AF8 se vede acum înlocuit de cel ce-și propune să rafineze și să îmbunătățească rețeta.
Succesul lui Sony AF9 ar trebui să fie garantat, căci mai rău nu are cum să fie față de ceva ce oricum era foarte bun. Sigur, pretențiile clienților cresc de la generație la generație, așa că noua versiune de televizoare nu are voie să bată pasul pe loc.
Vedem în continuare ce poate televizorul OLED Sony KD-55AF9 și ne lămurim la final dacă își merită locul printre cele mai bune TV-uri ale momentului.
Specificații pentru televizorul OLED Sony KD-55AF9
Design
Noi am primit un sample de teste, unul ce a ajuns totuși în ceea ce pare a fi chiar cutia de retail. Înăuntru, am găsit, pe lângă televizorul propriu-zis, o parte a standului ce se atașează prin trei șuruburi, două elemente acoperitoare ale părții posterioare, telecomanda cu baterii compatibile, cablul de alimentare, un ghid de pornire rapidă și manualul de utilizare.
Sony KD-55AF9 poate fi motat și pe perete, printr-un suport de tip VESA 40 x 20. Eu, ca de fiecare dată, am așezat televizorul pe masă. Pentru asta este nevoie să montezi o bază a ceea ce este de fapt suportul, standul.
Spun asta, fiindcă Sony KD-55AF9 aduce un mod de așezare a televizorului cum nu am mai întâlnit până acum. Practic, TV-ul arată precum o ramă foto poziționată în mod landscape. Standul se pliază atunci când vrei să montezi televizorul pe perete și se desface când îl vrei așezat pe o masă.
Văzut din profil arată precum acoperișul în două ape al unei case. Asta înseamnă că atunci când este așezat pe o comodă specială de televizoare, nu vei privi direct perpendicular pe ecran când ești așezat pe fotoliu, canapea, fiindcă display-ul va sta ușor oblic față de verticală, un pic ”pe spate”.
Mai mult, masa pe care va fi așezat televizorul trebuie să aibă niște dimensiuni destul de mari. Adică, nu va putea fi mai mică pe lățime decât adâncimea televizorului, iar pe lungime cel puțin cât lungimea televizorului. Uneori asta nu este tocmai posibil sau de dorit.
Pe de altă parte, acest mod de amplasare al televizorului aduce două mari avantaje. Primul este dat de stabilitatea exemplară. Doar să vrei neapărat să-l răstorni, altfel sunt șanse minime ca să miști măcar ecranul. Al doilea ține de posibilitatea amplasării televizorului în mijlocul camerei. Asta fiindcă toată partea spate este frumos acoperită de două accesorii cu pânză, în genul celor ce acoperă difuzoarele unor boxe. Apoi, fiiindcă firele ies pe la baza suportului, le poți aranja frumos în spatele elementelor de acoperire, deci nu vor deranja vizual mai deloc. Doar dacă le cauți le vei observa.
Modul de așezare precum o ramă foto înseamnă că din față nu vei vedea decât ecranul, niciun alt element al suportului nu este vizibil. Deci, designul frontal este simplu, cu rame extrem de subțiri.
În colțul din stânga-jos avem logo-ul producătorului, iar în centru, pe latura de jos, este un LED de notificare cu două perforații în stânga și dreapta lui. Cel mai probabil pe acolo sunt câțiva senzori, unul dintre ei fiind în mod sigur cel de lumină ambientală.
Ecran
Avem de-a face cu vârful de lance al Sony pe gama de televizoare a anului 2018. Fiind vorba despre un panel de tip OLED, cu diagonala de 55 inch și rezoluție Ultra HD 4K 3840 x 2160 pixeli, așteptările sunt ridicate, așa că analiza va fi ”la sânge”.
Pentru început, vă spun că de la prima privire, fără niciun fel de ajustări ale imaginii, Sony KD-55AF9 redă imagini vibrante, culori saturate, contrast înalt și luminozitate medie. Multora le va plăcea acest mod de afișare. Eu, după multe televizoare și monitoare testate, știam că Sony KD-55AF9 va oferi tot ce poate doar după o calibrare corectă a culorilor.
Exemple de imagini oferite de Sony KD-55AF9:
Inițial, am testat culorile în fiecare dintre modurile presetate de afișaj. Sony KD-55AF9 aduce 7 astfel de moduri: Standard, Strălucitor, Personal, Joc, Grafică, Fotografie și Cinema. Mai există unul ce se activează automat atunci când deschizi aplicația Netflix și poartă denumirea fix așa – Netflix. Acesta nu este disponibil pentru alte surse, deci nu l-am putut testa cu colorimetrul și software-ul specializat.
Deviații deltaE în modurile presetate pe Sony KD-55AF9:
Deși normal ar fi fost ca modul Cinema sau Fotografie să ofere cele mai corecte culori, Sony KD-55AF9 redă cele mai bune nuanțe în modurile Personal (cu setările din fabrică), Joc și Grafică.
Chiar dacă deviațiile deltaE în modul Personal erau scăzute, știam că Sony KD-55AF9 poate mult mai mult de atât. Așă că am trecut la calibrarea culorilor.
Deviații deltaE după două încercări de calibrare Sony KD-55AF9:
Prima calibrare a adus valori extrem de mici deltaE, dar asta cu luminozitatea ceva cam scăzută față de standardul de testare (120 cd/mp). A doua calibrare a dus totul în norme, cu cele mai mici valori deltaE pe care le-am obținut până acum la vreunul dintre televizoarele testate. A obținut un dE94 mediu de 0.8 cu un maxim de 1.8. Pe standardul mult mai exigent dE2000, valorile au fost aproape incredibile: dE mediu de doar 1.0 cu un maxim de 2.0 pe nuanța albastru. Excelent!
Orice deviație deltaE sub 3 este considerată de neobservat de ochiul uman.
Trecem la alte aspecte ce țin de analiza imaginii. Contrastul este ridicat, luminozitatea, ca la mai toate OLED-urile, nu cea mai înaltă. Pune probleme în vizionările din spațiile puternic luminate. Cu puțină lumină ambientală, dar cel mai bine în întuneric, Sony KD-55AF9 arată tot ce poate. Un negru perfect, cum numai un OLED poate reda, contrast echilibrat și un Dynamic Range ridicat.
Dacă aș fi testat Sony KD-55AF9 înainte de a face același lucru cu Panasonic TX-65FZ950E aș fi spus despre intervalul dinamic de la Sony că este foarte ridicat. Acum, nu-l mai pot numi decât bun, fără a fi de-a dreptul impresionant. Reușește să fie mai bun când urmărești conținut nativ HDR, de bună calitate.
Pe partea de upscaling, Sony KD-55AF9 face ce trebuie, dar fără a fi senzațional. Duce la rezoluție 4K conținutul HD fără mari probleme, chiar dacă mai apar artefacte de imagine la scenele în mișcare rapidă, cu contrast ridicat între subiect și fundal.
Vorbind despre scenele în mișcare, Sony KD-55AF9 se descurcă excelent doar când nu este nevoit să facă upscaling. Fix ce ziceam doar un pic mai sus. Așadar, dacă vrei imagine cât mai bună când nu ai conținut nativ 4K, atunci trebuie să setezi upscaling-ul la minim, la fel și procesarea scenelor în mișcare rapidă. Altfel, cei doi algoritmi de procesare a imaginii vor interveni, să zicem, prea ”brutal” și te vei alege cu pixelare în jurul subiectului, uneori și cu ghosting. În rest, procesarea scenelor în mișcare este printre cele mai bune, dacă nu chiar cea mai reușită.
Galerie cu capturi de ecran din meniul de setări OSD Sony KD-55AF9:
Una peste alta, Sony KD-55AF9 se ridică la nivel de flagship ca imagine. Este senzațional pe partea de reprezentare a culorilor, cu un contrast foarte bun. Luminozitatea mi-ar fi plăcut mai ridicată, la fel și Dynamic Range-ul. Procesarea scenelor în mișcare este excelentă, însă doar când televizorul nu este nevoit să facă și upscaling în același timp.
Sunet
Aici, Sony KD-55AF9 trebuia să arate că a evoluat față de AF8-ul testat anul trecut, care mi-a rămas în minte pe partea de sunet.
Cu tehnologie Acoustic Surface Audio+, ce face ca sunetul să pară că vine direct din ecran, cu o putere totală de 98W, din 6 difuzoare de câte 13W și două de câte 10W, Sony KD-55AF9 anunța mult.
Și, după testul practic, nu am găsit mari motive de nemulțumire. Singurul ar fi dat de redarea frecevnțelor înalte, ce uneori par a fi suprimate, nu le auzi mai deloc. Nu sunt acele înalte ascuțite pe care le primești de la niște twetere bune, ci se confundă uneori cu frecvențele medii dinspre spectrul înalt.
Cam atât ar fi de reproșat, deși nu este chiar nimic grav. Mediile sunt bine redate, vocea este în prim-plan și se aude excelent, iar bass-ul este foarte prezent. Nu este pe atât de adânc cum ar veni dintr-un subwoofer dedicat, dar este printre cele mai bune pe care le-am auzit de la un televizor.
Volumul maxim este suficient pentru orice fel de conținut. Doar la o petrecere unde se dorește muzica la maxim nu va faca față.
Mai mult, Sony KD-55AF9 poate fi integrat într-un sistem de sunet surround, unde va ține locul difuzorului central. Există intrări de sunet dedicate pe spatele dispozitivului pentru asta.
Hardware, sistem de operare și aplicații
Ca de fiecare dată nu avem informații oficiale despre tipul procesorului ori despre cantitatea de memorie RAM. Știm doar că spațiul intern de stocare este de 16 GB, din fișa tehnică. Cu toate acestea, în meniul de setări ne este afișată o valoare de doar 6.7 GB ca și memorie internă disponibilă.
Galerie cu capturi de ecran din interfața sistemului de operare Sony KD-55AF9:
Sistemul de operare este un Android 8.0.0 Oreo cu interfața Android TV. De obicei nu lăudam Android TV, dar în cazul versiunii 8.0.0 de pe modelul Sony KD-55AF9 nu mai am de ce să mă plâng. Interfața este mai aerisită, mai actuală, totul se mișcă fluent, nu am întâlnit lag supărator. Mai sunt unle bug-uri, aplicațiile mai cedează neașteptat. Totuși, rar s-a întâmplat asta.
Cel mai mare avantaj al Android TV rămâne cel dat de multitudinea de aplicații din Google Play Store. Chiar dacă nu toate rulează perfect pe TV, nefiind optimizate la fix pentru asta, este uimitor din câte aplicații și jocuri poți alege.
Din punct de vedere al aplicațiilor preinstalate, pe Sony KD-55AF9 nu sunt deloc multe. Avem doar câteva, cum ar fi Netflix, Prime Video, YouTube, MeGoGo, Google Play Music, Google Play Store, Sony Select, Programme Guide, Recorded Title List, Bravia Tutorials, Help, Timer, Video, Album, Music și Internet Browser.
Conectivitate
Fără a aduce multe elemente de conectivitate, Sony KD-55AF9 nici nu duce lipsă de mai nimic. Fără fir te poți conecta la acest TV prin Wi-Fi în standarde a/b/g/n/ac, dual-band pe 2.4 și 5 GHz, dar și prin Bluetooth 4.1.
Prin contact direct sunt oferite 4 porturi HDMI, fiecare compactibil HDCP 2.3, 3 porturi USB, dintre care doar unul de tip 3.0, celelalte două de tip 2.0, ieșire digitală de sunet, ieșire de căști prin jack de 3.5 mm, intrare composite, port RJ-45 pentru rețea, slot CI+.
Mai găsim și o intrare pentru semnal TV prin mufă RF (compatibil cablu și terestru) și două intrări de satelit, de tip IF.
Să nu uit și de cele două intrări L/R ce transformă difuzoarele televizorului Sony KD-55AF9 în cel central al unui sistem surround de sunet.
Telecomandă
Aici cred că Sony ar fi putut face ceva mai special. Telecomanda lui Sony KD-55AF9 pare una prea clasică. Este fabricată numai din plastic și cauciuc. Partea frontală este de fapt o mare bucată de cauciuc pe care este delimitat ușor fiecare buton în parte. Nu este rău din punct de vedere funcțional, căci nu există riscul ca praful sau lichidele să pătrundă prea ușor în interiorul telecomenzii, dar este cam inestetic. Plus că praful este atras ca un magnet de suprafața cauciucată, de pe care este și destul de greu să-l iei.
Telecomanda include totuși și funcția smart de comandă vocală, preluată perfect, prin intermediul microfonului, de către asistentul Google. Este ciudat că telecomanda se conectează prin Bluetooth la televizor doar pentru comenzile vocale. Celelalte comenzi, în afară de cea dată de butonul cu iconița Microfon, sunt date prin IR (infraroșu). Mă întreb de ce nu toate comenzile se dau tot prin Bluetooth, pentru a nu mai fi nevoit să îndrepți mereu capătul telecomenzii către TV.
Preț
Televizor OLED Sony KD-55AF9 – 13.000 de lei pe eMAG.ro
Concluzii
Acum că am ajuns la final, aș putea spune că Sony KD-55AF9 reprezintă o evoluție față de modelul AF8. Doar că nu este nimic cu mult mai bun față de modelul pe care îl înlocuiește. Dacă diferența de preț nu este prea mare, atunci aș zice că da, un Sony KD-55AF9 merită în fața predecesorului său. Altfel, dacă poți să rămâi cu ceva bani deoparte nu vei greși cu nimic nici dacă îl alegi pe Sony KD-55AF8.
Aș spune că cea mai evidentă evoluție este în dreptul sistemului de operare, ajuns în cazul lui Sony KD-55AF9 la generația Android TV 8 Oreo, mult mai bine pusă la punct. Sigur, că mai există zone în care modelul prezentat azi este mai bun, doar că nimic nu mi s-a părut de-a dreptul revoluționar.
Rămân la sfârșit cele mai importante puncte pro și contra pentru televizorul OLED Sony KD-55AF9:
PRO
- culori aproape perfecte după calibrare, cele mai mici deviații deltaE pe care le-am obținut la un TV;
- calitate generală a imaginii foarte bună, demnă de un televizor de top;
- sunet de calitate, clar și cu un volum maxim suficient pentru un televizor;
- sistem de operare Android TV ce oferă o experiență de utilizare plăcută, cu extrem de multe aplicații disponibile în Google Play Store și cu asistentul Google integrat.
CONTRA
- telecomandă cel puțin banală pentru acest segment;
- design ușor ciudat, care nu-ți va permite amplasarea televizorului decât pe o masă cu lățimea cel puțin egală cu adâncimea televizorului (minim 32 – 34 cm) și lungă cel puțin cât lungimea televizorului (minim 123 – 125 cm).
