Trebuie să precizez din start că am văzut un articol similar pe AndroidAuthority. Pot să spun că topul de acolo nu m-a influențat în niciun fel. Mi se pare o idee excelentă și un punct de discuție la început de 2019.
În realizarea topului este o notă de subiectivitate și extindem discuția cu opiniile voastre în secțiunea de comentarii. Am ținut cont de experiența de utilizare oferită, de rezultatele obținute în chestionarele de pe site, de feedback-ul primit în social media, suport software etc.
Când am început să redactez topul mi-a fost ușor să punctez primele 5 companii, dar din ce în ce mai greu pentru pozițiile 5 – 10. Lupta era mult mai strânsă în urmă cu 5 – 6 ani, dar acum s-a ajuns în situația în care se lansează sub-branduri spre a mai antrena oferta de telefoane mobile (Xiaomi cu Redmi, Huawei cu Honor, Oppo cu Realme, ZTE cu Nubia etc). Plus că unele branduri obișnuite cu pozițiile fruntaș se luptă din ce în ce mai mult în mediocritate, deși smartphone-urile lansate în ultimii ani nu sunt rele absolut deloc (aici aș nota tripleta formată de Sony, LG și HTC).
Sunt câteva aspect de care am ținut cont:
- probabilitatea în a primi un smartphone cu experiență de utilizare la cote înalte, prețul trece cumva în plan secund, dar contează în procedura de selecție;
- capacitatea producătorului în a oferi un soft bine pus la punct cu suficient de multe opțiuni, update spre iterații noi + firmware actualizat;
- specificații hardware de top (ecran, procesor, cameră foto și video, autonomie etc);
- gamă diversă care să acopere cele trei segmente: low-cost, mid-range și premium.
10. LG;
Compania sud-coreeană nu este jucătorul care și-ar fi dorit să fie în piața de telefoane mobile. Poziția sa în top 5 global a fost luată de către companiile chinezești și cred că nici măcar top 10 nu-l prind. Totuși, LG G7 ThinQ a fost unul dintre cele mai accesibile smartphone-uri cu Qualcomm Snapdragon 845. Acum îl găsiți de la 1721 lei prin shop-urile locale, iar LG a pus pe acolo tot felul de tips & tricks (în special pe video).
Cine vrea să meargă la siguranță și nu pune neapărat preț pe autonomie s-ar putea să găsească un exemplar excelent în LG G7 ThinQ. Recomand să evitați LG-urile ieftine din oferta operatorilor de telefonie mobilă. Nu-și merită prețul, nici pe categoria mid-range nu stau chiar așa bine. De fapt de aici cred că le-a venit și căderea, faptul că nu și-au calibrat oferta pe telefoane ieftine și pe cele de nivel mediu.
9. ASUS;
ASUS Zenfone 5Z a fost flasghip killer-ul de OnePlus 6 / 6T, iar pe la 1800 – 1900 lei avea destule puncte PRO. ASUS și-a schimbat echipa de conducere, iar ținta pe telefoane mobile urmează a fi pusă pe zona premium, dar și pe nișa de gaming cu ROG Phone.
Au mai rezolvat partea software, iar bloatware-ul a fost periat consistent. Este clar că mai au de îmbunătățit spre a fi la nivelul altor companii hardware din universul Android. Le-a lipsit o strategie clară pe mid-range și low-cost, iar asta i-a costat în lupta cu Xiaomi & co. Totuși, când alegi un ASUS mergi cumva la siguranță (cu unele mici excepții în segmentul smartphone-urilor de buget).
8. HTC;
Vă invit să citiți recenzia lui HTC U12 Plus. O să descoperiți un telefon cu destule elemente inedite: Edge Sense și posibilitatea de a lansa diverse aplicații prin strângerea smartphone-ului în părțile laterale, software ce funcționează impecabil + captură foto și video de top (mai ales în ce privește înregistrarea audio stereo), sunet de top etc.
În ultima perioadă au fost destule oferte atractive pe smartphone-urile HTC. Cred că de multe ori au intrat în lichidare de stoc, ideea este că puteai prinde o super-ofertă și un telefon excelent calibrat. Întradevăr, resursele companiei taiwaneze sunt pe sfârșit și vremurile sale de glorie au trecut, dar dacă praful s-a pus pe brand, nu același lucru pot spune și despre produsele lansate în ultimii ani.
Nu mai sunt la fel de puternici pe partea de marketing și unele modele debutează la un preț prea mare. Nu au vânzări generoase care să le scadă costurile de producție. Totuși, HTC U11 la 1700 – 1800 lei, HTC U11 Life la 7 – 800 lei, HTC U12 Plus pe la 2600 – 2700 lei sunt smartphone-uri excelente ca raport preț / specificații / experiență de utilizare.
7. Google;
Nu sunt fan a ceea ce face Google cu gama Pixel. Observ că acum s-au mai ajustat prețurile și în țara noastră, am spus și o repet: Pixel-urile nu ajung pe canal oficial în România, iar garanția este făcută de către magazinul ce-l importă, pe costul său. De aici și posibilitatea unor scenarii triste pentru un client.
Aș spune că smartphone-urile Pixel sunt recomandate pentru un geek, pentru un dezvoltator de aplicații, pentru un adevărat pasionat al Android și al celui mai bun suport software din piață. Cumperi un Pixel și știi că pe o perioadă lungă de timp primești actualizări software spre cele mai noi versiuni, dar te bazezi și pe o comunitate largă și o multitudine de custom ROM-uri.
Google dezvoltă gama Pixel in-house și ce livrează la nivel software cu un singur senzor arată cât de mult contează un firmware scris ca la carte. O să spuneți că Google nu are telefoane mobile pe categoriile mid-range sau low-cost și așa este. Totuși, pe mid-range aș include Pixel-urile din generațiile anterioare (au suport software în continuare + cameră foto bună spre foarte bună etc).
6. Sony;
Sony este o compania japoneză, iar japonezi sunt un popor ce preferă propria cale, fără să țină cont de ce observă în jurul lor. Aș spune că dacă Sony ar dispărea din piață ne-ar lipsi o viziune, una diferită, dar interesantă.
Sony Xperia XZ, XZ2 și XZ3 mi-au arătat că gigantul japonez livrează produse de bună calitate, ceva mai scumpe față de ceea ce primești de la alte companii ceva situate mai la vest de insulele Japoniei, în proximitate. Când cumperi Sony te alegi cu o altă filozofie de design, cu suport software și un produs ce funcționează impecabil la nivel de ecran, software și o cameră ce este mereu îmbunătățită, dar momentan nu ajunge la nivel de Huawei, Samsung sau Pixel.
5. Nokia;
Au telefoane mobile cu specificații decente și prețuri foarte bune. HMD Global a reușit într-un timp destul de scurt să dezvolte o gamă întreagă de terminale, să readucă parteneriate celebre de pe vremea când Nokia era companie finlandeză – Zeiss ar fi un exemplu.
Prin faptul că au ales să nu customizeze Android-ul și să-l aducă precum este el din fabrică aș spune că au mers pe o decizie corectă ce le-a adus o clientelă considerabilă din start. Au mai avut mici scăpări, pe partea de cameră foto – au nevoie de experiență în a customiza firmware-ul Android spre a calibra senzorul de pe camera principală sau frontală.
Nokia aka HMD Global este pe drumul cel bun, dar un pic de atenție că mai sunt și scăpări (momente în care un smartphone este poziționat la un preț mare la debut, dar nu-și merită costul afișat – Nokia 7.1 față de Nokia 7 Plus în etapa inițială).
4. OnePlus;
Am testat ultimele trei generații și găsiți recenziile pe site. Ce are OnePlus și nu au alte companii chinezești?
Una dintre cele mai bune experiențe de utilizare la nivel software. Cine nu mă crede, îl invit să-l testeze și discutăm după doar câteva minute. Cu timpul, o să descoperiți și alte tips & tricks ce le recomandă. Camera nu este la nivel de flagship, deși am văzut că a păcălit lumea pe aici prin chestionare, dar în niciun caz nu este execrabilă ca smartphone-ul să devină de neutilizat, de nerecomandat etc.
3. Xiaomi;
Xiaomi este un fel de Făt-Frumos din China ce a crescut spectaculos în ultimii 2 ani. Explozia se bazează pe telefoanele mobile cu raport preț / specificații de-a dreptul incredibil, iar compania chineză pare că nu a slăbit deloc în acest proces susținut de lansare de terminale cu prețuri excelente. Pocophone și Redmi sunt divizii separate ce arată ambiția Xiaomi în a juca serios pentru una dintre cele trei poziții de top la nivel global.
Pocophone F1 a redefinit ideea de best-buy, iar întreagă gamă Xiaomi atrage prin prețurile cu câteva sute de lei sub concurența directă. Cred că multe companii concurente se întreabă: Care să fie rețeta? :)
2. Huawei;
Huawei se pregătește să abordeze poziția de lider la nivel global pe piața de telefoane mobile în 2019, pe sfârșit de an. 2020 s-ar putea să fie un orizont de timp fezabil. Faptul că sunt blocați în SUA, iar divizia de telecomunicații este șicanată pe partea de 5G s-ar putea să le afecteze dezvoltarea. Nu discutăm politică pe aici, ne concentrăm pe oferta de terminale, iar Huawei a demonstrat în ultimii ani că are capacitatea în a livra telefoane mobile care să concureze de la egal la egal cu ce oferă companiile A-list cu vechime.
Seria P și Mate a devenit un benchmark în industrie, iar oferta pe segmentul mid-range a fost îmbunătățită astfel încât pe plan autohton a devenit un vector în succesul comercial. Huawei a recuperat mult în ce privește partea de cameră foto și video, mereu aduce un design atractiv pe telefoanele sale, dar și o interfață ce impresionează prin simplitate și faptul că nu agață în timp.
1. Samsung;
Samsung trebuie să-și calibreze oferta pe mid-range și low-cost, iar seria GALAXY M arată că se află pe calea cea bună. GALAXY S-urile și Note sunt printre cele mai bune smartphone-uri din universul Android (ecran, putere de procesare, experiență software, cameră foto și video etc). Ar fi cazul să vină cu ceva noutăți pe partea de încărcare rapidă, aici deja OnePlus și Huawei sunt la un nivel superior.
Sunt curios să văd care sunt noutățile împachetate alături de seria S10 și cum se vor descurca în piață. Au nevoie de succesul de la S8 / S8 Plus. Legat de suportul software, am avut S8 Plus și acum Note9, iar în fiecare lună am primit update cu firmware actualizat. Repet, fiecare lună. Întradevăr, pe segmentele mid-range și low-cost nu sunt așa atenți.
Este normal să aveți o opinie diferită de a mea, secțiunea de comentarii vă este la dispoziție în a realiza un top personal.
