Trebuie să recunosc că am fost mare fan La Casa de Papel, însă doar al primelor două sezoane. Acelea au fost şi singurele făcute fără implicarea celor de la Netflix şi s-a văzut. Începând cu sezonul trei toate drepturile au fost cumpărate de Netflix, iar aceştia au făcut pe banii lor alte trei sezoane de umplutură, unele exagerate din toate punctele de vedere, fără acel fir narativ care la început te surprindea episod de episod.
Unul dintre cele mai apreciate personaje din La Casa de Papel a fost Berlin, interpretat magistral de Pedro Alonso. Deşi el apare în toate cele cinci sezoane, cele care au contat cu adevărat au fost tot primele două (spoiler: la sfârşitul celui de-al doilea sezon Berlin este ucis).
La Casa de Papel a fost un fenomen la timpul său, iar Berlin a fost cel mai îndrăgit personaj alături de El Profesor. Atât de îndrăgit încât Netflix a decis să facă un spin-off La Casa de Papel denumit simplu şi direct, Berlin.
De data aceasta însă Alex Pina şi Esther Martinez Lobato (cei care au scris atât La Casa de Papel, cât şi Berlin) au primit timp, unul esenţial dacă vrei să faci un serial bun. Cu 146 de locații de filmare, 287 de decoruri, 65 de actori și actrițe, peste 1400 de figuranți şi filmări în Paris, Madrid, Almería, León, Ávila, Segovia și Toledo, noul serial Berlin a ieşit ceea ce trebuie.
Nu pot zice că Berlin este la fel de bun ca La Casa de Papel din primele două sezoane, însă este pe acolo. Mi-a plăcut că au mers pe aceeaşi idee, cea a unui jaf inteligent, gândit până în cel mai mic detaliu. Sigur că pe parcurs apar elemente ce nu au fost luate în calcul iniţial, însă toate acestea nu au făcut decât un Berlin şi mai savuros (mi-aş fi dorit poate să nu se piardă atât de mult timp cu poveştile de dragoste, însă asta este, nu le poţi avea pe toate).
Există şi unele exagerări în cele 8 episoade ale serialului, unele care sunt cam trase de păr, iar cel mai rapid exemplu care îmi vine în minte (spoiler din nou) este cel în care soţul şi amantul devin prieteni doar pentru că iubesc aceeaşi femeie (come’on, este de porc toată secvenţa aceea).
Mi-au plăcut foarte mult şi decorurile alese, foarte elegante şi stilate, perfect încadrate în contextul tipului de jaf ales.
La nivel de actori nu am de ce să mă plâng: Pedro Alonso joacă impecabil rolul lui Berlin, un hoţ cu un nivel de inteligenţă mult peste medie, dar care se comportă ca un adolescent când vine vorba de iubire, iar din numele noi mi-a plăcut foarte mult Tristan Ulloa, cel care îl joacă pe Damian, hoţul integru, cumpătat, calculat, dar care este dat la rândul lui peste cap tot de iubire (v-am zis şi mai sus, foarte multă iubire în acest serial, deranjant de multă pe alocuri).
Nu cred că ai cum să te plictiseşti urmărind Berlin, un serial cu mai multe plusuri decât minusuri. Şi da, finalul ne indică şi un viitor sezon 2 (chiar dacă Netflix nu a confirmat nimic oficial).
🟡NOTA: 7.5 din 10.🟡
httpvh://youtu.be/XD_MLvGrGCY
Am creat pe site tag-ul „am văzut”, unul în care puteţi găsi toate articolele mele tip opinie despre filme.
