Unul a fost şi celălalt este antrenor de fotbal. Despre Cristiano Bergodi cunoaşteţi că şi-a dat sau a fost nevoit să demisioneze de la Steaua. Angelo Niculescu stârneşte emoţie celor ce au o vârstă. L-am văzut într-un reportaj pe Realitatea tv. Îşi duce cu demnitate povara anilor, cei de la iRealitatea scoteau în evidenţa pensia sa de doar 1200 Ron (puţin dacă ne gândim că a reprezentat România la nivel înalt).
Ideea este că amândoi au navigat printr-o lume tulbure şi şi-au păstrat onoarea şi demnitatea. Bergodi a refuzat ca un „nene” să se implice în deciziile luate în cadrul echipei. Din păcate, la noi, persoane precum şeful LPF nu înţeleg că un patron nu are dreptul de a face echipa şi de aceea numeşte un antrenor.
Angelo Niculescu în Mexic 1970 nu l-a inclus în echipa naţională pe faimosul Nicolae Dobrin. Motivul său a fost că „Gâscanul” nu a respectat programul stabilit pentru el de antrenor. Mi-a plăcut dl Angelo Niculescu căci la 88 de ani îşi păstra fluenţa vorbei, a gândului. I-ar fi pus în dificultate pe marea majoritate a celor ce antrenează în Liga I.
Până la urmă demnitatea este un bun pe care nimeni nu ni-l poate lua.