Discutam astazi cu un prieten despre unele articole de pe blogul meu. Sfaturile lui mi-au schimbat perspectiva asupra unor probleme carora eu le gasisem o solutie. A fost, ca aproape intotdeauna, mai intelept decat mine.
Mi-a explicat si punctul sau de vedere privind prietenia. Eu, insa, raman cu o concluzie precum cea de mai jos – nu prea mai sunt prieteni adevarati dar aicea este vorba si de posibilitatea fiecaruia de a realiza legaturi cu cei dinprejurul sau. E vorba de inteligenta aia emotiva( si nu cognitiva) pe care multi nu o avem dezvoltata.
Pana la urma – tu singur iti alegi prietenul( amicul) in functie de niste valori, in general, comune. Poate ca eu cer prea mult de la un amic adevarat dar, de prea multe ori, ne inconjuram de oameni care ne place sa ii consideram apropiati si sa ii folosim iar apoi sa nu mai ii frecventam ca pe o ustensila de care apoi nu mai ai nevoie. E vorba si de continuitate in exprimare si este greu, in lumea asta, sa nu faci compromisuri. Facem multe greseli, aplecam capul de multe ori pentru ca asta e societatea – nu exista om care sa nu faca abateri de la o linie autoimpusa( cel putin nu le constientizeaza).
Dar ma rog devin prea, sa zicem, filozof si nu este cazul aici si acum.