Mai zilele trecute am auzit pe un post tv o discutie despre cat de normala este viata romanului si daca s-a ajuns la un nivel de trai comparabil cu cel occidental. Bineinteles, concluzia a fost ca nu se poate face o comparatie. In Romania, majoritatea populatiei se lupta pentru un nivel de subzistenta.
Categoria de mijloc este redusa ca numar si foarte apropiata de populatia saraca. De ce?
In mod normal, intelectualul este in grupa mai sus amintita. Uitati-va ce salariu are acest intelectual – varfurile sau crema au venituri destul de ridicate dar majoritatea se lupta pentru a-si asigura existenta. In afara un profesor se lupta pentru a achizitiona o casa la periferia orasului, a doua masina pentru sotie, strange pentru copil sa plece la studii. In Romania acelasi dascal abia reuseste toata viata sa se intretina pe sine, sotie si copil si lupta pentru a plati un amarat de aparatament cu 2 camere, 30 de ani – si asta daca nu guvernanti vor considera ca are un salariu prea mare( 1050 Ron) si il vor aduce pe la 700 – 800 Ron/luna.
Inteleg ca ar trebui sa avem performante si apoi sa fie emise pretentii. Dar o parte dintre noi chiar avem rezultate bune – este vina unui cadru didactic daca copilul pe care l-a format pleaca in afara pentru ca acolo este mai bine platit si respectat.
Ar trebui sa fie oferit un regulament sau o lege prin care sa pastram valorile romanesti in tara – si sa indepartam false personaje precum EBa s.am.d.
Dar astea sunt vise si in mileniul III nu se vor implini. :(