Nu sunt la vârsta la care să trag concluzii existenţiale dar observ, din punctul meu de vedere, că sunt două mari grupe în rândul celor ce mă înconjoară. Sunt persoane cu care pot să socializez, să fiu empatic, schimbăm opinii şi fiecare întâlnire este plăcută atât pentru mine cât, cred eu, şi pentru ei.
Un al doilea grup de care sunt legat fără să vreau cu care a vorbi ceva seamănă cu un mormor al unui urs ieşit din hibernare. Ne suportăm şi nimic mai mult. Interes ai putea zice. Din partea mea nici vorbă. Pur şi simplu mergem înainte din inerţie.
O fi vreunul dintre voi care are de a face numai cu tipul grupului A sau, în rău caz, B?