A fost o zi, iarăşi, pierdută. Sunt liber joia şi mare parte din timp l-am petrecut “online” pe blog, messenger, twitter, reţele sociale, site-uri, e.t.c. Cu ce m-am ales?
Cu o durere de cap năucitoare, durere perpetuată de sunetul, abia perceptibil al stropilor de apă ce se preling pe acoperiş. Vine 1 mai o nouă zi liberă, în care puţini se vor distra şi mulţi vor pierde încă o zi fără beneficii majore ca şi mine.
Plec la “recuperare”, cum şi tu ai plecat cu câteva minute sau ore înaintea mea. Mă minunez, încă, de cât de multe atitudini negative ne înconjoară (noroc că avem metode de combatere). Dar totul este în zadar. Ne agităm, mereu, aiurea. Suntem relevanţi la fel ca un fir de nisip pe plaja din Mamaia.
Enjoy the moment!
Să ne trăim viaţa cu cât mai multă putere.
Dar, poate datorită oboselii, tot ce scriu mi se pare prea “poetic” pentru gusturile mele.
Să aveţi un 1 mai cât mai relaxant!