Răcoarea de dimineaţă mă ajută să mă gândesc mai bine la ce mă aşteaptă în următoarea perioadă. La şcoală urmează un „şir” de inspecţii – aşa-numita brigadă. Nu mă tem. Îmi plac inspecţiile căci aşa pot învăţa câte ceva nou, unele greşeli de didactică le evit pe viitor ş.alt.
Săptămâna cealaltă am un examen la fel de important. Din superstiţie nu spun prea multe despre el.Vă spun dacă am reuşit sau nu. Mi-ar schimba viaţa pentru următoarea perioadă.
Peste o lună jumătate sunt tătic şi într-un fel abia aştept. Îmi doresc să fie sănătos căci de restul avem noi grijă.
Acestea ar fi gândurile mele matinale. Sunt responsabilităţi pe care nu le aveam anul trecut dar pe care cred că le voi trece cu bine. În primele articole de acest blog spuneam că am timp liber şi nu am cu ce să îl ocup. Acum am ajuns în ipostaza inversă şi nu îmi pare rău deloc. Adevărul că este un lux să spui, în prezent, că eşti „liber” şi plictisit. O societate a vitezei te acaparează treptat, treptat. Toată lumea are dead-line-uri de îndeplinit (conştient sau inconştient).
Sper să „navighez” prin aceste, să le spunem, probleme şi să fie totul ok (nu zic bine că ar însemna prea mult).
Update: Ar fi perfect peisajul din imaginea de mai sus.