Vă invit să citiţi înainte datele tehnice din preview şi o mică galerie de imagini cu mobilul taiwanez. Este al doilea HTC pe care am ocazia să îl “butonez” după HTC 7 Mozart. Datele s-au modificat semnificativ. Avem de-a face cu un deschizător de drumuri în ce priveşte sistemul de operare Android şi preţul terminalelor ce îl rulează. După el a urmat o întreagă suită ce tinde a deveni uriaşă în 2011, mă refer la handseturile ieftine cu s.o. dezvoltat de Google.
1. Design şi ecran – nu se face rabat calitativ de la standardele HTC ce în mod obişnuit producea doar smartphone-uri din zona high-end. Faţă de alte telefoane cu Android mai ieftine, este foarte bine închegat. Atunci când îl ţii în mână nu auzi vreun plastic trosnind ca la Optimus One spre exemplu. Carcasa este dintr-un metal plăcut la atingere, rezistent. Capacul bateriei ce este uriaş în opinia mea, are o porţiune superioară şi inferioară din plastic ce dă un grip bun, nu vă scapă din mână. Tot pentru a lucra în mod plăcut pe Wildfire, la baza telefonului este un pic curbat sau mai degrabă profilat. Sub ecranul de 3,2 inch a cărui rezoluţie este oarecum criticată fiind de doar 240×320 pixeli se află patru butoane de tip touch ce corespund unor funcţii precum: Home, Meniu, Back şi Search. Se adaugă un fel de trackball ce ajută spre exemplu şi la obţinerea unor instantanee foto. Pe lateral stânga daţi de butoanele pentru reglarea volumului şi portul microUSB pentru conectarea la PC sau pentru reîncărcarea bateriei. În partea superioară daţi de mufa jack de 3,5 mm şi butonul pentru pornirea sau oprirea deviceului. Pe spate tronează senzorul camerei de 5 Megapixeli cu un led destul de puternic, se adaugă logoul HTC şi menţiunea că avem de-a face cu interfaţa HTC Sense. Lângă cameră se află difuzorul aparatului care fie vorba între noi este destul de gălăgios.
2. Hardware şi sistem de operare – procesorul nu face parte din generaţiile mai noi afişând 528 Mhz, 384 Mb RAM şi 512 Mb ROM, suport pentru microSD de până la 32 Gb. Sistemul de operare este Android 2.2 şi nu cred că se va face portarea către 2.3 sau Gingerbread. Dacă greşesc nu ezitaţi să îmi spuneţi în rubrica de comentarii. Rulează fin, dar îţi dai seama că nu este un smartphone autentic în stilul HTC Desire, 7 Mozart sau Desire HD. Să nu mă înţelegeţi greşit, îşi face datoria şi încă decent. Vi se oferă până la cinci ecrane pe care să vă puneţi aplicaţiile oferite sau shortcuturi. Nu am reuşit să fac un test cu Quadrant şi nu prea îmi explic de ce nu “doreşte”. Interfaţa HTC Sense face ca touchscreenul să fie şi mai user friendly.
3. Conectivitate – nu au sărit nimic la acest capitol. Veţi regăsi 3G, Wi-Fi, bluetooth 2.1, microUSB. Browserul integrat redă paginile web în mod fluent. Nu mi s-a blocat sau alte năzdrăvenii de gen. Poate deveni şi hotspot pentru până la cinci aparate distincte (“share” al netului). Un punct pozitiv este că nu am sesizat să se încălzească atunci când funcţionează ca şi GPS, pe 3G, la afişarea a numeroase web site-uri. Are ecranul mai lat decât alte handseturi cu care am avut ocazia să mă joc. Astfel tastatura qwerty completă poate fi accesată şi în modul portait ca la Galaxy Tab. Remarca calitatea audio a convorbirilor via GSM. Nu prea înţeleg de ce unele telefoane cu GPS se descurcă şi când sunt într-o încăpere (eu stau la etajul 4 din 4) şi altele abia în spaţiu deschis găsesc conexiunea la satelit. Fără vreo legătură cu Wildfire pe care nu am reuşit să-l blochez am sesizat că dacă un Android phone nu vrea să facă un task, ai o soluţie. Să îi dai restart şi în 90% din cazuri rulează ok a doua oară.
4. Cameră foto şi video – se spune că HTC nu are camere foto performante pe telefoanele sale. Eu s-ar putea să fiu atipic, dar cu Wildfire m-am descurcat rapid să obţin o imagine corectă. Filmează la o rezoluţie slabă. Am dat eu şi de camere video dedicate care filmează slab, darămite un telefon mobil din zona middle-level. Aveţi imagini mai jos şi promit să revin pe această temă. Mai ales că de astăzi voi insista pe blog cu privire doar la testele pe care le fac cu diverse “gadgets”. Mâine o să aduc un articol plin cu fotografii şi clipuri filmate cu camera de 5 Megapixeli a HTC Wildfire. Mai jos aveţi doar nişte “mostre”.
5. Autonomie – o premieră pentru mine. Într-un regim de utilizare moderată a ţinut în jur de trei zile. Nu credeam să dau de un terminal Android capabil de o asemenea performanţă. Are doar 1300 mAh şi bănuiesc că sunt gestionaţi bine şi nu ca la Optimus One-ul meu care în 8 ore goleşte 1500 mAh şi să nu credeţi că vegetez pe el. Are 118 grame şi 12,8 mm.
6. Concluzii – este un telefon ce merită cei puţin peste 1000 de lei pe care îi daţi. Plătiţi pentru un handset fără compromisuri de ordin estetic sau design. În timp vă obişnuiţi cu displayul şi rezoluţia scăzută deşi unele aplicaţii Android nu sunt optimizate pentru 240×320 pixeli. Nu am reuşit să rulez Angry Birds (faimosul joc al Rovio, au declarat că vor rezolva problema printr-un update). Fiind foarte compact punctează la mobilitate, încape în buzunar şi pare a fi rezistent la unele şocuri. Nu este un rugged phone ca Motorola MB525. Abilităţile foto sunt de trecere şi nu de corijenţă. Overall, mi-a plăcut Wildfire. Promit să revin cu un update video consistent.
HTC Wildfire costă la evoMAG – 1.099 lei.