Fiecare persoană în spatele unei tastaturi devine erou şi ce prinde “rupe“. De când cu blogul am dat de câteva exemplare. Unele dintre ele sunt moraliste, îţi spun că nu e bine să mă concentrez pe altceva. Accept comentariile pe subiectele pe care le discut şi pe cele de ordin personal mi se pare logic să le moderez. Alţii se simt călcaţi pe coadă şi cu musca pe căciulă şi trec la invective josnice. Vorbesc de cât de low sunt, bla, bla, bla şi ce valoare zero au ei. Preferaţi mei sunt cei care se leagă de meserie şi spun “ce model sunt eu“, “păcat că eşti profesor“(mi se pare o tâmpenie să judeci o persoană cu slujbă din offline după comportamentul din online – nu că aş avea un comportament aberant ci ideea în sine) şi mă rog ce le mai trece prin minte. Sfatul meu pentru voi: sunt profesor la şcoală şi dacă vrei să vezi cum am ajuns acolo şi cât de bun sau nebun sunt vă invit să vedeţi live. Am scris, mereu, opinii pertinente, personale, nu am copiat de la nimeni (am pus sursele unde a fost cazul). Scriu despre ce îmi place. Nu sunt obligat să fac ce place unora sau să îi dau o temă de nişă. Blogul este un spaţiu personal în care îmi exprim opiniile. Dacă îţi plac revii dacă nu tot revii. Pot scrie un articol despre cel mai nou telefon şi următorul post poate fi despre durerea mea de spate (un exemplu, la repezeală). De aia este minunat blogul – astfel cunoşti oameni, împărtăşeşti idei, reacţionezi.
Aşa că o concluzie se impune. Citeşte ce îţi place, sortează informaţia relevantă pentru tine. Asta e cheia din online (după umila mea părere).
Sursă imagine: Aici