Ziua a început perfect cu o mică “vizită” pe la spital datorată soţiei mele (unele contracţii ciudate ale bebeluşului). Din nou am avut ocazia să admir aceste sisteme minunate care sunt, pe persoană fizică, sănătatea, educaţia şi judecătoriile (în cazul de faţă amatorismul celor din prima categorie).
Fiind dimineaţă, doctorul de gradă ce putea să facă decât să doarmă şi asistenta a spus că nu îl va trezi. Noroc că durerile au dispărut treptat şi măcar am scăpat de o problemă. Nu prea înţeleg de ce respectivul cadru medical mai pierdea vremea prin spital dacă de pacienţi nu îl interesa.
Oare de ce trebuie să plătesc împreună cu soţia câteva sute de ron luna la asigurările de sănătate dacă atunci când ai nevoie nu este interesat nimeni de tine?
De ce din septembrie trebuie să plătim în plus un tratament care oricum nu este gratuit?
Ştiu că deja ne-am obişnuit să ne “văităm” de cele 3 componente. Dar, încă, mai rămân uimit când văd câtă nesimţire există, câtă lipsă de respect faţă de o datorie civică până la urmă (cu asta v-am dat peste cap, civic la noi sună chiar hilar). Nu ştiu cu ce aş putea să închei, sunt un optimist incurabil (deci cam idiot) şi am speranţa în mai bine – deocamdată.