Uneori ne lipseşte spiritul ludic. În această după-amiază am avut parte de plin din el. Am jucat la un amic tenis de masă şi darts. Am învins dar am şi pierdut – o axiomă general valabilă şi mult îndoielnică pentru gradul de inteligenţă nativă al celui ce o afirmă.
Mi se reproşa că sunt prea distrat. Nu mă concentrez. Dar tocmai acesta este farmecul unui joc. Şi anume capacitatea de a uita de finalitate, de a juca din plăcere şi nu pentru raţiuni matematice. Ilogica comportamentului unuia în joc devine motiv de bucurie pentru ceilalţi. Este mare lucru să obţii zâmbetul celorlalţi.
Update: Imaginea nu are legătură neapărat cu articolul.