Înainte de orice, ar fi bine să ne ajutăm pe noi înşine. În pezent este mare lucru să fii motivat, să ai voinţă şi un scop, ţel al tău. Bineîneţeles că societatea noastră se bazează pe conceptul de întrajutorare. Altă variantă nu există. Suntem oameni, depinde unul de celălalt.
Tudor Galoş scrie despre bunul samaritean şi frustrarea pe care o simţi când vezi că eforturile tale de a îndruma, de a da un sfat sunt zadarnice. Întradevăr, de prea multe ori, nu ai cum să „salvezi”. O parte din cei apropiaţi sunt ca un meteorit în cădere pe Pământ – ard necontenit şi topesc totul în calea lor până la explozia dată de impactul cu punctul final al călătoriei.
Şi, totuşi, trebuie să oferim ajutor. Acolo este o cheiţă spre mai binele ce sălăşuieşte în fiecare.
Sursă imagine
