Pentru că merit

Tocmai ce mi-am depăşit numărul de ore nedormite – de la 5 de vineri dimineaţă până exact în aceste momente. Sper să îmi iasă calculul – 49 spre 50 de ore. Nu este un record demn de luat în seamă în afară de mine.
Trebuia să plec într-o micuţă călătorie şi chiar aşa s-a şi dovedit. Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg dar revin, cred, cu unele lămuriri.
Cred că sunt într-o stare deplorabilă, cu nervi la cel mai jos nivel cu putinţă. Aproape că după 12 ore de stat în maşină din cele 50 că nu mai recunoaşteam formele drumurilor şi maşinilor iar vorbele zburau aievea ca la un om fără simţ de răspundere, am avut impresia că merge pe contrasens. Înţeleg cât de zdruncinătoare este teroarea prin privarea de somn.
Sper să ajungă cu bine.
Sunt extrem de obosit şi gândurile nu îmi dau pace.
Repet… Pentru că merit.