PNL a renuntat la Calin Popescu Tariceanu si si-a ales presedinte pe Crin Antonescu. Nimic nou pana aici – toata lumea stie. Sincer, nu credeam ca au puterea de a renunta la locomotiva Tariceanu si Patriciu pentru a alege un lider mai putin cunoscut.
Tariceanu a picat din cauza faptului ca nu a mentinut PNL la guvernare. Refuzul sau de a colabora, din nou, cu Basescu si PDL a determinat intrarea in opozitie si a determinat acest partid sa se uite prin grad la PDL si PSD cum isi impart ciolanul numit Romania.
A fost o lovitura grea pentru capusele din PNL si, logic, au schimbat liderul ce a gresit.
PNL este cel mai vechi partid din Romania, infiintat in 1875 si singurul partid istoric romanesc reprezentat in parlament. Auzeam, astazi, ca ar fi si singurul partid de dreapta din tara – un autentic partid de dreapta. Orientat spre o dezvoltare a economiei de piata, a intreprinzatorilor mici si mijloci. Far, Romania este condusa de doua partide ce au promis marea cu sarea in domeniul social, suntem pana la urma o tara de muncitori, someri, tarani( deci PNL ar trebui sa se multumeasca cu ceei 20% ce deocamdata sunt maximul sau de audienta postdecembrista).
Crin Antonescu – va fi oare capabil sa imprime o dinamica accentuata in partid?
Imi aduce aminte de alt lider politic liberal interbelic – I. G. Duca – care a reusit in doar 3 ani de zile sa revizuiasca intreaga politica liberala – nu a apucat sa se bucure de acest lucru deorece a fost asasinat in decembrie 1933 in gara Sinaia de o grupare de extrema dreapta).
I. G. Duca avea o viziune. Oare Crin Antonescu are una?