Ştiu că suntem un neam fără un simţ de responsabilitate faţă de ceea ce promitem dar uneori, îmi permit, să mă enervez că trebuie să accept acest compormis faţă de cei cu care lucrez. Spre exemplu, vorbeşti cu o clasă, stabileşti un obiectiv, te implici şi când se apropie vremea, aproape, toată lumea se răzgândeşte şi o dă întoarsă. Tu vrei să faci frumos, să celebrezi un eveniment şi, pur şi simplu, nu ai cu cine.
Dar mai bine să nu vorbesc de ei – este ziua lor, 1 iunie şi de multe ori ei nu sunt decât expresia celor mai mari (a părinţilor). Să fiţi sănătoşi şi la anul mai serioşi, cu poftă de muncă (adică de învăţat).