Samsung Galaxy S – cu bune şi mai puţin bune :)

     A sosit şi momentul în care trebuie să descriu cum mi s-a părut Galaxy S-ul. Ar fi atâtea de spus încât sper să îmi ajungă articolul şi să aveţi răbdare.

     La prima vedere telefonul ţi se va părea uriaş prin prisma display-ului de 4 inch. Pare şi mai mare dacă adăugam spaţiul întins din partea superioară şi inferioară a ecranului SuperAMOLED.

     Înainte de a trece la a spune ce m-a impresionat pozitiv sau negativ hai să spicuim în viteză specificaţiile tehnice:

– ecran SuperAMOLED de 4 inch cu rezoluţie 480×800 pixeli şi 16 milioane culori;

– procesor de 1 Ghz, memorie ram 512 Mb, memorie rom de 512 Mb plus 8 Gb pentru stocarea fişierelor, acceptă microSD de până la 32 Gb (overall ajungi la peste 40 Gb);

– sistem de operare Android 2.1;

– Wi-Fi b, g şi n, 3G, HSDPA cu până la 7,2 Mbps, bluetooth 3.0;

– cameră de 5 Megapixeli ce filmează HD la 720p;

– baterie de 1500 mAh, greutate de 118 grame, grosime de 9,9 mm.

Galerie foto cu Samsung Galaxy S:

    Pe multe site-uri se spune că seamănă cu iPhone datorită faptului că are o margine argintie. Eu aş spune că nu este chiar aşa. Samsung S5230 (ar putea fi considerată blasfemie că amintesc de low-budget touchscreen în acest review) este asemănător. Mie nu îmi pare a fi “legat” de deviceul Apple deşi a fost catalogat de la început iPhone killer. Este subţire dar nu îţi dă impresia că nu este solid.

    Au ales să meargă pe minimalism. Nu vei da de zeci de conectori sau butoane. Pe lateral stânga nu este decât butonul de volum, pe dreapta cel prin care opreşti sau porneşti telefonul. În partea superioară este portul microUSB (dublu rol de conectare la pc şi încărcător), jack de 3,5 mm.

    În partea inferioară a ecranului au pus două butoane senzitive şi unul clasic dar fără rol asemănător unui trackball. Unul este pentru meniu, altul cu rol de backspace şi cel mare din central anulează orice comandă scoţându-te din “belea” în caz că se blochează.

    Capacul bateriei este din plastic, se deschide uşor dar îmbinarea dintre el şi telefon lasă de dorit. Vorbim de un handset ce costă peste 2000 de lei. Este cam aiurea să simţi un mic lag aici. Lângă locaşul în care introduci cartela sim se află şi cel pentru microSD.

    Aş fi punctat pozitiv dacă microSD-ul şi un buton pentru declanşarea camerei foto erau puse pe exteriorul smartphone-ului. Era mai uzual.

    Per total este ok ca mod în care arată. Nu te dă pe spate dar nu este un telefon urât.

Ecranul:

    Aici la prima vedere vei exclama un woaw. Arată fenomenal SuperAMOLED-ul şi chiar în lumina soarelui. Singurul care cred să îi stea pe aproape este retina display de pe ultima generaţie de iPhone.

    Ai la dispoziţie şapte “ecrane” pe care să pui aplicaţiile favorite (la alegere peste 100.000 din Android Market).

SuperAMOLED-ul fabricat sub patent Samsung este spectaculos. Aveam pe cardul microSD o serie de imagini puse de mine aici făcute cu S5230 de un amic. Vreau să spun că acum zici că sunt făcute cu o cameră mult mai performantă.

    Este cert un mare atuu.

Hardware şi softul:

    Telefonul este rapid şi nu ai ce să îi reprosezi ca lipsuri câtă vreme este animat de procesor de 1 Ghz, memorie ram de 512 Mb şi un procesor grafic GPU PowerVR SGX540 care îl face să fie peste HTC Desire.

    Android 2.1 este ok dar sunt unele probleme care nu ştiu cum au să le rezolve. Spre exemplu GPS-ul (s-a făcut mare caz pe această temă) nu este deloc la fel de bun precum cel de pe Nokia N900 ce m-a lăsat plăcut surprins. Nu îţi arată poziţia şi conectarea la satelit este defectuoasă. Ei spun că Android 2.2 te scapă disfuncţionalităţile GPS-ului. Rămâne de văzut.

    Când am primit Galaxy S-ul avea bateria la un nivel foarte scăzut şi eram obişnuit ca un telefon să funcţioneze normal până când se opreşte de tot. Se bloca, ecran de culoare neagră, Wi-Fi-ul era de negăsit. Abia după ce l-am încărcat am realizat de unde veneau acele manifestări bolnăvicioase. Erau de la nivelul bateriei. Trebuie să fie plin sau măcar la jumătate ca să te impresioneze prin viteza cu care te duce dintr-un home screen în altul şi din aplicaţie în aplicaţie.

Internet:

La browsing iarăşi nu îl laud. N900 este terminalul care la accesarea paginilor web oferă stabilitate şi chiar multitudinea de bannere el ţi le afişează. Galaxy S-ul are un ecran mare, paginile apar frumos, recunoaşte automat versiunile “mobi”. Nu are Adobe Flash 10.1 dar nu-i mare defect. La câte site-uri am accesat doar la trilulilu – audio nu am reuşit să ascult o melodie din cauza lipsei suportului pentru Flash 10.1 ce va deveni standard în Froyo sau Android 2.2.

    Este arma perfectă pentru cei care scriu pe facebook şi twitter. Tastatura touchscreen este bine pusă la punct şi prin swype te face poate cel mai rapid individ la scrisul acelui sms indescifrabil.

Camera foto şi video:

    Fotografiile făcute la lumina soarelui sunt superbe dar în interior jocul de umbre face ca senzorul să nu fie la fel de clar, culorile sunt estompate iar imaginea banală. Pe partea video ce pot să zic decât că la 720p este în standard – o multitudine de device-uri se laudă cu această opţiune. Ca să îl aduc la nivelul foto al smartphone-urilor high-end de la Sony Ericsson şi Nokia o cameră de minim 8 Megapixeli era de dorit.

Fotografii făcute cu Samsung Galaxy S:

Altele:

    Bluetooth 3.0 – nu am timp să mă bucur de facilităţile lui;

    Căştile cu care vine telefonul se aud tare, clar. Apropo, pachetul conţine: smartphone-ul, bateria, cablul pentru conectarea cu pc-ul, încărcătorul şi căştile. Nimic în plus. Sincronizarea cu pc-ul este uşor problematică. Funcţia de “mass storage” nu a funcţionat aplicaţia oferită de ei – Samsung Kies şi-a dat ortul afişând o eroare de mai mare frumuseţea.

    Reţelele Wi-Fi le descoperă, relativ uşor, le menţine putând preseta la care să se conecteze preferenţial.

    Jocurile, în genul Asphalt, sunt iarăşi awesome :). Accelerometrul şi multitudinea de senzori sunt impresionante. Dacă aş avea un model aş pierde ore în sir chinuindu-mă să trec de următorul nivel ca în ţinereţe la vreun joc de pe pc. Grafica pare desprinsă de pe un pc din 2003 – 2004 doar cu excepţia că acum tehnologic vorbind – totul este prins într-un pachet de 4 inch şi 120 de grame (unităţile de atunci tot cântăreau kilograme).

Asphalt 5 pe Galaxy S- este filmat la repezeală dis-de-dimineaţă. Scuze pentru calitatea defectuoasă. :(

    Galaxy S este întradevăr un smartphone şi tinde spre perfecţiune. Ce pentru unele persoane poate părea deplasat (ecranul ca dimensiune) pentru altele devine o proprietate demnă de luat în seamă. Software-ul primeşte update-uri constant şi Android 2.2 aduce multe plusuri pentru Samsung Galaxy S (rezolvă problema de GPS, suport pentru Adobe Flash Player).

Pentru un blogger recomandă o eventuală viitoare versiune cu tastatură qwerty pentru că este nevoie de precizie. O fi swype drăguţ pentru că este predictiv dar uneori o tastatură fizică este de dorit.

Recomand Galaxy S-ul pentru:

– ecran SuperAMOLED ce se vede bine şi în lumina soarelui;

– procesor şi modul în care se mişcă prin aplicaţii;

– potent în zona de entertainment.

Puncte slabe:

– dimensiunile – intră în poşeta unei doamne sau domnişoare dar necesită un pic de spaţiu. Pentru cei ce semnează la M nu cred să fiţi foarte încrezători de îl puneţi în buzunar căci un eventual şoc în acea zonă s-ar putea dovedi fatal.

– bateria – dacă este intens utilizat nu rezistă mai mult de 7 – 8 ore. Nu îmi place că se încălzeşte în partea posterioară când intri pe net prin wi-fi, te joci sau conectarea la GPS (căruia nu i-am dat de cap).

    Telefonul dezvoltat de Samsung este făcut să fie ţinut în mână (internet, vizionat filmuleţe de pe net sau făcute cu el, citit e-books, jocuri din Android Market) şi nu la ureche. :)

Îşi merită cei peste 2.000 de lei iar versiunea FroYo promite să rezolve unele neajunsuri.