Tocmai ce am ajuns pe acasă după o după-amiază petrecută la un amic. A fost relaxant, în special, tenisul de masă. Deşi am fost învins şi de această dată. Eu am scuzele că nu am mai jucat de 2 luni iar el are, acum, o masă profesională.
În drum spre casă mi-am adus aminte, dacă mai era nevoie, că trăiesc în România. Un tip cu un Logan mergea cu el de parcă era BMW, o discuţie elevată dintre 2 persoane şi o frază de genul „Ştii că o pereche de Nike-uri ultimu tip este 90 de euro” (accentul era bestial), 2 scutere alergau încinse la maxim pe o străduţă lăturalnică şi un Peugeot 407 era oprit în centrul drumului cu avariile puse şi cu stăpânul plecat în deplasare. Un nene colorat ţipa în gura mare unui „vecin” de al său să îl sune ca să vadă cum sună ultima sonerie ş.a.m.d.
Suntem plini de persoane ce vor să epateze. Dacă ai răbdare poţi zâmbi la asemenea scene. Este rău atunci când te saturi de ele, de mârlănia celorlalţi căci nu prea ai unde să pleci ca să o eviţi.