Este aproape o dramă dacă ai ajuns pe acolo. În primul rând este evidentă subfinanţarea acută: clădirile stau să se dârâme, mizerie cât cuprinde, aparate de acum 30 de ani, asistente şi doctori înclinaţi spre a lua un „bacşiş”, etc.
Mai ai de suportat, culmea, şi cetele de cerşetori ce te asaltează pe holurile spitalului. Ţi se rupe inima când vezi oameni de o anumită vârstă târâţi de câte o asistentă dintr-un cabinet în altul înveliţi într-o pătură şi lăsaţi să aştepte în antecamere la fel de friguroase precum cele de afară.
Dacă eşti bolnav, eşti condamnat să suporţi şi scapi cu mult noroc.
Dar cine este de vină pentru acest sistem defect?
Care sunt soluţiile?
Avem o casă de asigurări care înghite taxe de la fiecare salariat. Fondurile sunt insuficiente. Există şi alternativa privată dar câţi ne-o permitem după ce sute de ron intră lunar în sistemul sanitar de stat.
Aş vrea ca şi alte milioane de români ca domeniul numit sănătate să ofere cu adevărat servicii profesionale. Paza bună trece primejdia rea. Un sistem preventiv ar ameliora zeci de bolnavi cunoscuţi sau „necunoscuţi”.
Ce stat este acela care nu are grijă de educaţia şi îngrijirea cetăţenilor săi?