Pe la noi, tranzacţiile online sau cu cardul nu au prins, mai deloc. De ce?
Pentru că lumea este temătoare. Când auzi că suntem lideri prin ţară şi afară la furtul de pe carduri, stai un pic şi te gândeşti. Pe de altă parte, phisingul la care este supusă adresa de mail, mă face să stau pe gânduri (cazul Raiffeisein este deja celebru). Bine că nu am niciun card cu tranzacţii online activate că, sincer, nu aş şti dacă mailul primit este spam sau adevărat.
Aşă că la noi se stă la coadă, în special, la plata facturilor. Este enervat când văd că nimeni nu respectă acel metru de intimitate şi tinde a sta lângă tine, transpiraţia şi curiozitatea lor mă face să mâ gândesc ce mare noroc am că sunt român. Întotdeauna eu fac pe ăla mai corect şi menţin distanţa. Nu mă abţin să zâmbesc că văd că în spatele meu se strâng 2 – 3 care aproape zic: Hai mă, mai în faţă?
Sunt pregătit să ripostez, în cazul în care vreunul mă „forţează”. Nene, stai bre că nu suntem la piaţa sau la cules de cireşe. bla, bla, bla. Presupun că este greu să nu cunoşti cât plăteşte cel din faţă sau ce „moacă” are în buletin. Avem ceva morbid în noi.
Dar poate că pe viitor nu voi fi nevoit să înghit porcăriile astea şi frumos din faţa laptopului, fără teamă, îmi plătesc toate utilităţile (ce naiba doar suntem în web 2.0 şi se discută de web 3.0).