Fiecare am trecut prin faze în care am fost „minţiţi”, ni se vorbea ceva în faţă şi altceva când eram departe de acea persoană. Sunt vechi decât lumea. În general sunt înţelegător şi ştiu că acest „fenomen” depinde de lumea din jurul nostru, trebuie să o accept şi să merg mai departe. Dar, mereu, stau câteva clipe şi meditez la întâmplările de gen. Ce simplu ar fi să fim direcţi, deschişi.
Cel care te „lucrează” este, de multe ori, subaltern sau egal poziţiei tale (şeful este direct, într-un caz bun). Oricum, rămân la ideea că este o stupizenie să minţi pe cineva doar ca să îl impresionezi dar … deja devin pueril, aşa că: Life goes on. (sper că am scris bine).
Sursă imagine: Aici
