Pentru prima dată după mult, mult timp mă simt obosit de tot ceea ce mă înconjoară. La şcoală nu mai găsesc, aproape, nimic care să mă facă motivat, intrigat, să îmi doresc ceva neapărat. Îmi fac treaba şi atât.
Pe acasă toate sunt bune şi frumoase, ne acceptăm reciproc capriciile. Prieteni se lasă aşteptaţi, nici nu mai reuşesc să mă facă să râd sănătos.
Poate sunt stresat că de mâine încolo mi-am promis să mă duc la dentist – este un fel de pay-back time pentru ignoranţa din “tinereţe”.
Problema este că nu găsesc o chestie care să mă facă să lupt pentru a o îndeplini. Îmi place să am o provocare şi să fac totul pentru a o realiza. Acum nimic nu se vede la orizont. Ar fi doctoratul la toamnă dar până atunci mai este o vacanţă întreagă (căreia i-am trasat deja nişte teme de “făcut”).
Blogul personal trece prin cea mai bună perioadă de când l-am făcut (peste 1100 de unici în ultima săptămână) şi sunt conştient că e trecătoare “fervoarea” asta. Google este “responsabil”. Blogurile celelalte le voi reface pe la vară şi voi pune şi conţinut serios pe acolo. Un proiect de ăsta blogosferic îşi arată potenţialul în 1 – 2 ani şi eu am, deocamdată, suficient timp pentru asta. Domeniile .com urmează să aducă un pic de profesionalism (scap de particula .blogspot).
Rivalităţi scolastice nu mai am cu nimeni şi ce bine este. Mă concentrez pe părticica mea şi gata, restul fac ce vor.
Există un subiect tabu (nelegat de scolastică) care mă menţine un pic în stres dar se va termina repede, prea repede şi o linişte absolută se va aşterne pe câmpiile întinse din mintea mea.