Sunt câteva elemente ce au rămas în memorie utilizatorului mai puțin avizat, mituri ce aș spune că s-au perpetuat de-a lungul timpului, chiar de pe vremea când telefonul mobil era folosit exclusiv pentru apeluri și mesaje de tip SMS.
1. Formatarea acumulatorului;
Bateriile Li-ion nu au nevoie de formatare. Țin minte că la primul telefon l-am ținut la încărcat de 3 ori câte 12 ore. Avea un acumulator Li-ion de 700 mAh ce nu trebuia să treacă printr-un astfel de proces ca să ofere autonomie maximă.
Culmea este că până și în 2018 am primit câteva mesaje în care am fost întrebat dacă bateria trebuie formatată. Tot legat de baterie mai sunt o serie de mituri: să încarci doar când telefonul s-a descărcat complet, să nu lași telefonul la încărcat pentru întreaga noapte etc. LifeHacker le-a detaliat destul de bine într-un articol de acum 3 ani.
2. Cele mai bun hardware = cea mai bună experiență de utilizare;
În universul Android se aleargă după cele mai bune specificații hardware la un cost cât mai mic, de parcă asta ar fi rețeta spre a avea un smartphone cu o experiență de utilizare fluentă, performanțe în gaming și în utilizarea de zi cu zi.
De-a lungul timpului pot să spun că au fost destule situații în care telefoane mobile ce promiteau mult la nivel hardware aduceau o experiență software modestă. Contează modul în care a fost scris firmware-ul, iar unele companii nu pun mare preț pe software sau consideră că nu este nevoie să inoveze prea tare în acest domeniu.
Cele mai bune specificații nu-ți vor confirma și faptul că ai cel mai bun smartphone în gaming, la nivel de cameră foto și video etc. Pe de altă parte, hardware-ul a evoluat mult mai puternic față de software, iar unele telefoane mobile cu software scris corect chiar și de acum 2 – 3 ani se pot descurca cu peste 95% din jocurile și aplicațiile existente în Google Play.
3. Mai mulți megapixeli = calitate mare a imaginilor;
Nokia se hazardase în cursa megapixelilor prin 808 PureView în 2012 și Lumia 1020 în 2013 (telefoane cu senzor de 41 Megapixeli cu f/2.2, OIS, optică Carl Zeiss, flash xenon etc). Nu era rău deloc, doar că megapixeli ăia nu te ajutau la absolut nimic și nici în prezent nu oferă un beneficiu real.
Majoritatea fotografiilor mor printr-o galerie de Google Photo, pe Facebook sau Instagram (unde ești limitat de rețeaua de socializare). Este ca și cum ai vâna un iepure cu un tun. Huawei a retrezit acest trend prin P20 Pro, ei vor să-l justifice prin faptul că ai un zoom bun. Totuși, câte persoane fac o fotografie și după aceea o deschid, fac crop etc.
4. Capacitate mare a bateriei = autonomie mare;
Capacitatea acumulatorului este importantă, dar sunt și alte elemente ce joacă un rol crucial în a avea o autonomie cât mai bună (panel, rezoluție și luminozitatea ecranului, procesorul, firmware-ul scris de către producător). Mult B-branduri chinezești cu baterii de 6000 mAh, chiar și de 10.000 mAh promit marea cu sarea, dar testate se dovedesc a atinge o autonomie ce nu justifică dimensiunile grosolane, prețul plătit etc.
Avem un complex de factori ce dă autonomia și nu doar capacitatea în mAh a bateriei.
5. iPhone-urile sunt cele mai sigure telefoane mobile;
Mitul ăsta a fost perpetuat și prin intermediul marketingului inteligent al Apple. Nu știu dacă țineți minte telenovela legată de Syed Farook, iPhone 5C-ul său, Apple și FBI. Detalii sunt pe TheVerge. Au apărut o sumă de vulnerabilități și pe iOS, așa că afirmația că ar fi cel mai sigur nu se susține.
Haideți să ne uităm cum a fost prins fondatorul Kickass Torents. Ultima parte este interesantă, a cumpărat o aplicație în App Store, iar de acolo au fost capabili să-l localizeze etc.
Ideea este că iPhone-ul este mai sigur față de unele modele Android, unele smartphone-uri chinezești au bloatware ce furnizează date către serverele producătorului etc. Totuși, un smartphone Android decent pe care nu sunt puse aplicații dubioase din Google Play este la fel de sigur ca un iPhone.
Putem extinde discuția în rubrica de comentarii.
