Am discutat cu un prieten si se pare ca va dori sa participe la un proiect comun -un blog. Temele tratate urmeaza a fi discutate. Am incercat mai de mult sa il fac sa scrie dar m-as bucura enorm sa se implice. Alkahest este un analist autorizat, stilul sau ar face multe furori. Asta cred eu.
Va las sa cititi cele doar cateva articole de pe un blog – proiect mai vechi. Imi permit sa postez mai jos articolele sale mai vechi( doar impreuna am lucrat la e-Scoalanr2lunguletu).
Variatiuni pe note
Avem nevoie de ierarhii, de lideri, de certitudini, de…note. Referindu-ma strict la sensul articolului “inserat” pe blog de Moonlight nu pot decat sa ma declar convertit la acest “ordin” al luciditatii. Notarea nu ar trebui decat sa accentueze constientizarea propriei noastre valori, sa fie simbria primita de “mercenarul” pus in slujba ratiunii. NOTA – poate sa-ti ofere increderea in tine, poate descatusa zagazurile involburate ale dorintei de a cunoaste. Exista si caracterul “mefistofelic” al notarii care te poate incatusa ,ca pe un veritabil Prometeu, pe muntele dezamagirii…Dualitatea acordarii notei ar trebui “anulata” de dorinta fiecaruia dintre noi (prof sau elev) de a se autodepasi, de a se “simti” morali, de a nu corupe adevarul. Insa, Zeul “Logos” incurca graiurile muritorilor care, nu mai pot fi decat salahori ai unui Turn Babel ramas neterminat…
Sau linkul aici.
Aporie
E greu de inteles de ce “incisivitatea” unora poate provoca o reactie in lant la nivelul constiintei generale. Exista printre noi “personaje” care dispun de remarcabila capacitate de a disimula, de a trisa bunul simt intr-un joc de domino pe care-l joaca zi de zi cu prietenii, cu superiorii, cu ei insisi, cu destinul…Lipsiti de capacitatea de a rationa sau cel putin de a tolera rationamentul altora , aceste “umbre de umanitate” ( si umanism) se revolta impotriva oricaror actiuni, oricaror initiative care depasesc universul lor de perceptie limitat , revoltator de limitat…
Ghepardul si “calitatea ” de hiena…
Lupta pentru supravietuire in natura are un caracter axiomatic…Insa, in “jungla urbana” ( sau rurala ) nu exista decat hiene care, prin forta grupului si oportunism, printr-un joc delirant al destinului il pot prabusi pe ghepard intr-un abis al non-sensului si al uitarii.
Solitudinea sa il face vulnerabil, rapiditatea sa il extenueaza, culoarea sa il tradeaza…Ghepardul e perfectibil, TREBUIE sa fie perfectibil. Fiecare incercare esuata de a-si captura prada nu face decat sa-l transforme din pradator in prada. Prada a hienelor, a leilor, a vanatorilor din safari care platesc sume exorbitante pentru a se “incorona” cu un trofeu atat de nobil. Prada a propriului destin…
Deci, sa fim hiene!!!
Solitudinea sa il face vulnerabil, rapiditatea sa il extenueaza, culoarea sa il tradeaza…Ghepardul e perfectibil, TREBUIE sa fie perfectibil. Fiecare incercare esuata de a-si captura prada nu face decat sa-l transforme din pradator in prada. Prada a hienelor, a leilor, a vanatorilor din safari care platesc sume exorbitante pentru a se “incorona” cu un trofeu atat de nobil. Prada a propriului destin…
Deci, sa fim hiene!!!
The Bourne Identity…
Apreciez comentariile “Anonimului” insa consider ca-i necesar sa le “disecam”. Chiar daca-s pertinente ( si binevenite) , totusi, ele pornesc de la un postulat care , dupa parerea ilustrului ( si virtualului) meu “interlocutor”, n-ar mai trebui demonstrat…
Profesorii au incetat de mult sa reprezinte un “prototip” de integritate morala pentru elevi.
Proiectarea profesorului ca model in mentalitatea colectiva ( si mai ales a elevului ) mi se pare exagerata pentru ca unii dascali si-au pierdut in hatisurile tranzitiei nu numai statutul social ( cauzele-s multiple si probabil le cunosti ) , ci si …vocatia. Asa ca…profii s-au adaptat incet ( dar sigur) cerintelor unei societati care de cele mai multe ori ii ostracizeaza, fara nici cea mai mica idee de “ai da Cezarului ce-i al Cezarului”. In concluzie, trebuie sa reanalizam rolul profilor nu numai in societate, ci si in scoala, care dupa profilul schitat la TV a devenit un fel de…”no man’s land”.
Oricum, sincere felicitari!
Profesorii au incetat de mult sa reprezinte un “prototip” de integritate morala pentru elevi.
Proiectarea profesorului ca model in mentalitatea colectiva ( si mai ales a elevului ) mi se pare exagerata pentru ca unii dascali si-au pierdut in hatisurile tranzitiei nu numai statutul social ( cauzele-s multiple si probabil le cunosti ) , ci si …vocatia. Asa ca…profii s-au adaptat incet ( dar sigur) cerintelor unei societati care de cele mai multe ori ii ostracizeaza, fara nici cea mai mica idee de “ai da Cezarului ce-i al Cezarului”. In concluzie, trebuie sa reanalizam rolul profilor nu numai in societate, ci si in scoala, care dupa profilul schitat la TV a devenit un fel de…”no man’s land”.
Oricum, sincere felicitari!
Ce parere ai? Se pricepe? :)