Suntem aproape de sfârşitul anului şcolar şi deja am asistat la mai multe serbări atât legate de şcoala mea (ultimul clopoţel la clasa a VIII-a, banchetul de la Mărgineanca) cât şi prin alte părţi. Astăzi după ce unele planuri mi-au fost date peste cap a trebuit să fiu prezent la o altă serbare – de astă dată la clasa a IV-a.
Rămân uimit când văd că elevii de acum pun multă emoţie. Eu nici nu am sesizat trecerea de la clasele primare la gimnaziu darămite să mai plâng la despărţire. În clasa a VIII-a iarăşi a fost aiurea şi nu îmi aduc aminte prea multe chestii aşa sentimentale. La liceu lucrurile s-au schimbat şi o puzderie de amintiri îmi vin în minte. Sunt cele mai plăcute.
Până la urmă este vorba de colectiv. Unde te-ai simţit mai bine, iar în cazul meu liceul. La facultate deja intervine o răceală şi greu îţi faci prieteni adevăraţi.
Îmi place să asist la serbări. Să citesc emoţia copiilor şi să fiu empatic cu ei. Măcar acolo ai de-a face cu sinceritate dincolo de orice, nu intervine blazarea specifică vârstei adulte.
Update: Mă pregătesc pentru premierea de la sfârşitul anului şcolar şi redactez diplomele. Nu credeam că un profesor pune suflet atât de mult când se desparte de o generaţie. :(
Update 2: Acum este super că îţi poţi reaminti momentele plăcute prin intermediul fotografiilor şi clipurilor.