Îmi permit să pornesc discuţia de aici. Vanghelie este unanim considerat un om cu inteligenţă subunitară dar se pare că în România sunt bine văzuţi cei de acest gen (Becali este un alt exemplu cvasicunoscut).
Se consideră că Vanghelie a făcut „ceva”(vanghelioanele, ceva pe la 3). Se scapă din vedere conjugarea verbului „a fi” şi numărul infinit de agramaticalităţi lansate de acest primar al unui Bucureşti aflat în secolul XXI. Se uită nenumăratele manevre pe care le face Mar(i)an prin PSD – doar este liderul PSD pe Bucureşti.
Ne prostim prin intermediul unor astfel de personaje, acaparează atenţia multora (vezi faza cu goagăl). Este interesant viitorul, căci Vanghelie „ascunde” dorinţe meşteşugite. Va dori să ajungă premier, preşedinte (mă rog ceva mai sus în ierarhia politică).
Adevărata problemă este că are şanse (şi Mar(i)an are neamuri, nu joacă!).