Abia aseară la o bere pe terasă în faţa videoproiectorului cu meciul de fotbal dintre Anglia şi SUA am aflat de disputa din jurul acestor goarne de înaltă frecvenţă. Eu din prima le interziceam. Este un infern pe stadion iar producătorul lor cred că a dat lovitura.
În 2002, în Japonia, se oferea reluări în direct ale fazelor din meci şi reacţia tribunei era instantanee apostrofând arbitrul şi s-a hotărât ca să nu se mai practice aşa decât în cazul golurilor.
Vuvuzelele astea pun o presiune suplimenatară pe jucători şi nici nu vreau să mă gândesc ce se întâmplă prin oraşele africane când zeci de mii de astfel de instrumente „traversează” oraşul.
De fapt – ce este vuvuzela?
Este o trompetă de aproape 1 metru lungime care a devenit celebră în Africa de Sud în perioada anilor 1990. După 2001 s-a trecut la producţia sa în serie şi realizarea lor din plastic nu din alte materiale ca până atunci. Se spune că termenul vine din jargonul triburilor Zulu. Au ajuns în atenţia publicului internaţional după Cupa Confederaţiilor de anul trecut. FIFA a vrut să le interzică dar „FRF”-ul african s-a opus menţionând că face parte din cultura lor.
Chiar astăzi unul dintre cei ce se ocupă cu staff-ul organizatoric la cel mai înalt nivel la World Cup 2010 a spus că este posibil să fie interzise deoarece nu convine televiziunilor ce transmit evenimentul şi nici jucătorilor ce trebuie să suporte infernul.
Cred că se putea evita acest „incident” care stresează.