Fiecare cu nazdravenia lui

Scriu in drum spre serviciu gratie cartelei vodafone primita ieri la conferinta de la HoJo si, bineinteles, pe N900 a carui tastatura qwerty se dovedeste de mare folos. De mult imi doream eu o asemenea posibilitate de a putea sa scriu si in cele doua ore care le pierd zilnic spre serviciu.
Ideea postului este alta.
De cand presedintele Basescu a iesit pe post si a facut anunturile cu reducerile pentru pensionari si aparatul bugetar si in blogosfera romaneasca au aparut zeci de articole care militeaza pentru sau critica si infiereaza cu foc. Stiu ca s-ar putea sa fie o replica desueta dar:
Adevarul este la mijloc.
O sa updatez articolul putin mai incolo.
20.45
Am impresia ca nu mai ajung sa fac ce imi place si anume sa scriu pe blog, sa reactionez si interactionez cu social media din .ro sau aievea.
Continuare 22.11:
Se vorbeşte de conceptul de „bugetar nesimţit” şi se referă la acel individ care, vezi domnule, stă şi primeşte o sumă de bani degeaba. Dar hai să o luăm sistematic. Din 2005 până în prezent salariile celor de la stat au crescut. Din 2006 am ajuns de la 640 Ron la 900 şi un pic din aceeaşi ron. Cine este de vină că au crescut salariile?
Să nu îmi spuneţi că de aţi primi un bonus la salariu l-ai refuza pe motiv că munca prestată de tine nu a crescut în productivitate şi pe termen lung s-ar ajunge la colaps. Îi iei şi mergi mai departe. În opinia mea vinovat este cel care dă. În cazul de faţă statul prin ai săi reprezentanţi executivi: preşedinte, prim-ministru, guvern şi parlament. În linii mari prima şi ultima categorie au rămas identice şi ele ar trebui blamate pentru situaţia actuală.
Ce a făcut guvernul Boc ca să atenueze căderea la venirea sa?
Nimic.
De ce nu i se aminteşte legea de mărire cu 50% semnată chiar de preşedintele Băsescu?
Care erau valorile după care se ghidau în acea perioadă?
Bineînţeles, electorale. Nu riscau ei să ajungă pe eşafodajul politic.
Nu iau apărarea sau nu incriminez pe nimeni deşi, aparent, sunt sătul de Băsescu şi Boc. Şi dacă era Johannis şi Geoană aveam aceeaşi soartă. Avem nevoie de restructurare, mai ales în învăţământ. Dar schimbarea nu se face tăind din cifre şi gata. Ea se face cu gândul la ce va să fie, ce vrem de la generaţia ce îşi toceşte acum hainele prin şcoala generală şi liceu. Stratergiile guvernamentale să stabilească de ce are nevoie piaţa de muncă pe viitor şi să găsească modalităţile spre a încetăţeni anumite valori, aptitudini, etc.
Nu poţi generaliza în genul: Spitalele şi şcolile sunt multe şi fără de folos.
Să se aleagă ce este bun. Nu avem doar neghină în sisteme. Altfel chiar nimic nu ar funcţiona. Maşina scârţâie din toate îngheieturile dar motorul nu va ceda, este gripat de miile de contracte încheiate pe capotă la un pahar de spriţ. Cu un mecanic bun îşi va reveni.
Principala problemă este inexistenţa mecanicului şi gravele practici ale tătucului de la volan. El loveşte cu reduceri fără să încerce a găsi un drum real spre un service care să îndepărteze rugina şi piesele stricate.
Nu cred că preşedintele actual va găsi calea bună şi nici nu mă bazez că va exista vreun lider cu interes în a descoperi binele celor mulţi.