Mă uitam pe ultimele articole de pe blog şi nu am găsit nimic care să mă reprezinte (ca şi text). Am început în forţă ziua şi, deja, am obosit. Nu ştiu de ce mi-am adus aminte de ce făceam acum 10 ani sau cum era starea mea pe atunci. Eram la sfârşitul clasei a IX-a şi nu la liceu mă gândeam ci cum am făcut “trecere” între gimnaziu şi liceu.
A trebuit să fac eforturi pentru a-mi aminti profesori şi colegi. Deşi credeam că nu îi mai cunosc, am ceva amintiri întipărite în minte. Dirigintele era de matematică şi ne înţelegeam foarte bine (în afară de un 4 dat haotic pentru că nu făceam pregătirea la el şi că primise ordin… totul era ok la el, mai ales orele de dirigenţie pe care le făcea cu adevărat). Domnul profesor de istorie (care acum nu mai este, deşi era foarte tânăr), era într-un fel un model pentru mine (poate de aceea şi fac ce făcea el atunci). Era tare glumeţ, din păcate mie de multe ori nu îmi iese chestia asta. Restul sunt irelevanţi.
Nu mai păstrez legătura cu niciun coleg – în afară de unul sau doi, toţi sunt plecaţi pe afară sau cu siguranţă nu mai sunt în satul bunicilor mei.
Atunci, cu siguranţă eram mai inocent şi îmi plăcea foarte mult să citesc. Admiterea la liceu a fost un eşec în prima fază dar apoi la Vladimir Streinu am avut parte de o clasă super, cu amici cu care mă mai întâlnesc şi acum.
Mă uit şi văd că timpul a schimbat multe dar unele lucruri din mine sunt la fel. E o nelinişte care mă cuprinde în anumite momente. Îmi doresc mai mult, mereu. La prima vedere am o stabilitate incredibilă acum, doar la prima vedere, însă. Nu m-au interesat niciodată prea mult bani şi totuşi este ceva care nu îmi dă pace. Uneori mă gândesc dacă alegerile care le-am făcut până acum corespund cu ce am în minte. Răspunsul este, aproape, unanim că da sunt pe drumul cel bun.
Cred că fiecare trecem prin anumite crize, la anumite vârste. Nu cred că 25 are vreo criză specifică. Adolescenţă întărziată nu cred, prea old nu sunt. Şi, parcă, este o criză. Poate doar de moment – pe viitor vreau să mă cunosc mai bine. Ne descoperim treptat, uneori, toată viaţa nu ne cunoaştem personalitatea.
Cel mai important eşti tu şi când vei face alegeri cu privire la viitorul tău, gândeşte-te de mai multe ori. Să nu înţelegi că regret ceva din ce am făcut, tocmai de aceea şi tu trebuie să alegi înţelept iar dacă simţi că eşti pe un drum greşit, nu ezita să te întorci pentru că doar o viaţă ai de trăit.