Bine aţi revenit la un nou articol din categoria „am văzut”, secţiune în care îmi exprim o părere personală despre un film, documentar sau serial, opinie pe baza căreia vă aştept să discutăm în zona de comentarii.
Înainte de a trece la filmul propriu-zis, trebuie menţionat că The Electric State este cel mai scump film produs vreodată de Netflix, bugetul alocat acestuia fiind estimat între 275 milioane de dolari şi 320 milioane de dolari (Netflix nu publică niciodată astfel de cifre, de aceea diferenţele atât de mari).
Filmul a fost regizat de fraţii Russo, cunoscuţi pentru alte filme celebre precum Captain America: The Winter Soldier (2014), Captain America: Civil War (2016), Avengers: Infinity War (2018) și Avengers: Endgame. The Electric State se bazează pe romanul grafic al artistului Simon Stålenhag, iar filmul a fost anunţat de prin 2017, deci cu mulţi ani înainte ca nebunia AI să cuprindă întreaga lume.
Acum că avem şi un mic context, The Electric State este un film cu actori din cei mai cunoscuţi (Chris Pratt, Millie Bobby Brown, Woody Harrelson (voce), Stanley Tucci etc.). Observaţi că toate informaţiile iniţiale indicau un film wow, un film care să te ţină cu sufletul la gură, care să te impresioneze.
Partea cu impresionatul chiar există, iar aici vorbim strict de efectele vizuale. Adevărul este că totul este la superlativ, roboţii din film sunt realizaţi impecabili, diversitatea lor cu siguranţă a necesitat extrem de multă muncă de procesare, iar din acest punct de vedere cred că acest film trebuia să apară neapărat şi în cinematografe (consider că televizoarele de acasă nu pot evidenţia cu adevărat spectacolul vizual).
Nici jocul actoricesc nu a fost rău, Chris Pratt şi Millie Bobby Brown în mod special, au ridicat nivelul acestui film, însă per ansamblu toată lumea şi-a făcut corect treaba.
Dar cam atât de bine. Nu ştiu care a fost obiectivul acestui film în raport cu audienţa, însă The Electric State nu e nici cal, nici măgar, nici cămilă. Nu e nimic. S-a vrut un film SF de acţiune, cu ceva aventură, dar care să fie recomandat şi copiilor (hai poate nu copiilor, dar adolescenţilor), să aibă şi puţin umor, dar nu mult, ceva tristeţe, mister şi de ce nu, chiar puţină dramă. Fraţii Russo au vrut să le aibă pe toate şi a ieşit un mare fiasco.
Un alt aspect dezamăgitor mi s-a părut povestea, una extrem de clişeică. Avem clasica poveste a eroului / eroilor ce este / sunt în căutarea binelui, a tipului rău ce conduce din umbră lumea, a luptei dintre bine şi rău (doar că la început oamenii reprezintă binele, iar la final oamenii reprezintă răul) şi absolut firesc, finalul în care cineva suferă pentru binele altora. Şi da, eroina noastră salvează lumea şi aduce din nou pacea pe planetă.
The Electric State are o evoluţie liniară, aşteptată, deloc impresionantă şi cât se poate de previzibilă.
Cu toate acestea, filmul te ţine acolo, cel puţin eu am fost captivat de efectele vizuale. Foarte tari, tot timpul eram curios să văd ce robot mai apare şi sub ce formă.
Personal cred că pentru Netflix acest film a fost un eşec şi spun asta pentru că a rezistat foarte puţin timp pe prima poziţie în top (cred că doar câteva zile). Acesta în prezent nu se mai află nici măcar în top 10, iar platforma de streaming video pare că deja nu-l mai promovează.
NOTA: 6 din 10.
