Nu sunt primul care comentează pe marginea acestui articol din Adevărul. Zoso şi Piticu l-au scos, deja, în evidenţă. Dinu Patriciu vine să arate guvernanţilor ce ar trebui făcut pentru relansarea economiei româneşti. Nu pot să nu mă gândesc la trecutul său liberal. Recunoaşte toată lumea că a fost unul dintre cei care au stat în spatele guvernului PNL.
Şi ce a făcut guvernul PNL când primele simptome ale crizei se anunţau?
S-a lansat în cea mai aprigă campanie de proiecte sociale, uitând şi fărâma de politică liberală care le rămăsese. Nu îmi aduc aminte vreo măsura a acelui guvern prin care să fi ajutat sectorul IMM-urilor – piatra fundamentală a unei economii sănătoase. Cota unică a fost singura măsură de bun augur dar se putea mult mai mult dacă ne gândim la trendul ascendent pe care îl traversam atunci.
Acum, acest guru economic, vine să arate cât de capabil este în a da sfaturi. Nu neg valoarea lor, nu sunt economist ca să le interpretez şi să decid dacă sunt ok sau nu. Dar ipocrizia nu se iartă. Acum fiind în opoziţie, Patriciu pune degetul pe rană pentru că ştie că niciun apropiat nu va suferi. Recesiunea din România este legată de zona internaţională dar ar fi putut fi aplanată pe timpul guvernului Tăriceanu dacă banul public nu era cheltuit în vânt. De ce şeful Rompetrol nu a avut nimic de comentat atunci?
Nu vreau să iau apărarea lui Boc şi Băsescu. Le este şi lor greu să jefuiască, nu prea a mai rămas nimic după guvernarea Tăriceanu-Patriciu şi criza economică le dă socotelile peste cap. Bucata de împărţit este mică şi mai trebuie dat ceva şi PSD care este hămesit după 4 ani de foamete.
Nu sunt singurul care spune că ne trebuie o altă clasă politică. Dar pe cine să alegem, de unde?