Notebook
Observ cum ultimele ultrabook-uri lansate în România încep a o lua într-o direcție greșită. Au început a alege display-uri din ce în ce mai mari, iar hardware-ul mai slab și decât la primele modele lansate la început de an, plus linii de design din ce în ce mai puțin atrăgătoare.
Încerc a creiona câteva elemente care le consider indispensabile pentru un ultrabook care dorește să impresioneze și normal să se vândă:
1. Design
Linii simple, grosime cât mai mică, greutate de sub 1.5 kg. Un ultrabook trebuie să ofere portabilitate maximă, iar la nevoie să se situeze aproape și de clasa tabletelor – aproape de greutatea unei tablete + tastatura adiacentă.
Am observat și o tendință de a complica lucrurile. Touchpad dispus într-un mod ciudat și neuzual, tastatură de calitate inferioară, etc.
HP a impresionat cu Folio 13, dar la Envy 4 și 6 a preferat să facă un pas înapoi.
2. Ecran
Aici ar fi două probleme ca să zic așa. Prima legată de dimensiunea display-ului și a doua vis-a-vis de tehnologia încorporată. Ultrabook-urile erau ok dacă se concentrau pe 11.6 inch și 13.3 inch. Acum se spune că avem ultrabook de 14 și 15 inch. Acestea nu-și au rostul. Uitați-vă că linia MacBook Air a rămas pe diagonalele amintite anterior și nu s-au încercat alte exerciții de stil, complet inutile. Ultrabook = portabilitate. Aici este cheia și din păcate se face ca la linia de laptopuri, zeci de modele, zeci de configurații, nu se încearcă a ieși în față printr-un model mai special.
La tehnologie aș spune că IPS ar trebui să devină un must-have și mai vechile ecrane să fie lăsate în rezervă. Nu ar strica și alte rezoluții mai mari decât 1366×768 pixeli. ASUS a venit bine la UX31 cu 1600×900 pixeli. Inițiativa lor a rămas, din păcate, singulară.
3. Hardware
Nu am nimic completat față de procesor. HDD-urile clasice cât și cele hibride le consider a-și fi depășit timpurile. SSD-urile s-au ieftinit. Nu ar trebuie să fie vreun ultrabook fără să ofere un SSD full. Mai ales că acum alegem să stocăm mai multe în cloud și mai puțin fizic, un SSD de 64 sau 128 GB nu-i așa scump și aduce maxim de performanțe, viteză superioară în orice aplicație rulată de ultrabook, browsing rapid, SSD-urile din prezent rezistă un timp îndelungat și nu mai sunt probleme ca la primele generații.
Placă grafică dedicată ar trebui să fie măcar o opțiune la fiecare ultrabook în parte. Și nu văd ce un device cu această opțiune să coste mai mult decât la unul cu Intel HD Graphics 3000 sau 4000.
4. Conectivitate
Sony a mizat bine pe asta la ultrabook-ul lor. Toarte ar trebui să aducă: 2 x USB 3.0, VGA, HDMI, RJ-45. Nu-i un capăt de drum, se poate și numai interes să fie. Plus că nu aprecize nici ultrabook-urile atât de subțiri în zona din care trebuie să le deschizi că acest procedeu devine imposibil de făcut cu o singură mână, iar dacă nu-l prinzi adecvat să existe riscul a se tăia.
5. Autonomie
Să tragă tare la optimizarea consumului de energie și să ajungă a oferi 9 – 10 ore de autonomie reală. Ar fi ideal pentru multe persoane, le-ar face de dorit.
Concluzii
Ar fi o singură idee pe care am reluat-o pe parcursul întregului articol:
ULTRABOOK = PERFORMANȚĂ + PORTABILITATE + DESIGN IREPROȘABIL
Orice ultrabook care face rabat de la asta nu merită să facă parte din această nișă.
