SpaceX a revoluţionat industria aerospaţială când a lansat racheta reutilizabilă. Până la SpaceX, toate rachetele lansate erau de unică folosinţă, adică după ce îşi îndeplineau misiunea, se prăbuşeau în ocean sau ardeau în atmosferă.
După mai multe teste eşuate în perioada 2012 – 2014, în decembrie 2015 s-a întâmplat minunea, iar SpaceX a reuşi să aterizeze în siguranţă prima treaptă a unei rachete orbitale (Falcon 9), pe uscat, la Cape Canaveral. Din acest punct a început să fie scrisă istoria, astăzi cei de la SpaceX realizând periodic zboruri cu rachete reutilizabile (compania are aproximativ 20 de boostere reutilizabile pentru rachetele Falcon 9 si Falcon Heavy).
Între timp China şi Japonia încearcă şi ele să intre în această horă a rachetelor reutilizabile, doar că diferenţa între ele este ca de la cer la pământ.
China;
Pe 10 iulie China a reuşit să lanseze racheta Long March 10B, înaltă de 63 de metri, aceasta ducând pe orbită un satelit. La întoarcere aceasta a aterizat cu succes pe o barjă, prinsă într-un sistem diferit de cel practicat de SpaceX. Chiar şi în aceste condiţii, lansarea a fost un succes de dimensiuni destul de mari.
Japonia;
La o zi distanţă, pe reţelele de socializare au apărut şi informaţii legate de un test similar făcut şi de Japonia. Deşi prezentat la o scară impresionantă, testul japonezilor a fost mai mult o glumă comparativ cu nivelul americanilor sau chiar al chinezilor (practic o machetă de mici dimensiuni s-a înălţat 10 metri în aer şi a aterizat imediat lângă, iar totul a fost prins cu o singură cameră video fixă).
Unde este Uniunea Europeană în această poveste? Avem şi noi un prototip numit Themis, doar că acela nu a făcut încă niciun test (primele încercări vor fi făcute chiar în 2026). Prototipul european are o înălţime de 30 de metri şi o lăţime de 3,5 metri (deci nu este chiar o glumă precum varianta japoneză).
Sursa: nwradu.ro 1, 2
