Prin blogurile pe care le citesc descopăr tot felul de discuţii în care bloggerul mic (cu blog de prin 2008 şi trafic liliputan) este considerat părerist, ceva de genul: Domnule, românul este părerist şi de aceea au apărut atâtea bloguri noi şi proaste ca şi conţinut precum ciupercile după ploaie.. bla, bla, bla. Normal că ţi-ai dat seama aşa vorbeşte bloggerul mare care are pretenţia să se numească consultant, trend-setter (orice sună bine şi refuză apelativul blogger).
Dacă aveţi trafic (deci valoare) nu vă mai stresaţi de soarta bloggerului mic că şi voi, pe la începuturi, vă bagaţi în toate cu o nonşalanţă uriaşă. Meritaţi respect, o statuie şi gata. Există o impresie falsă creată de cei cu trafic că sunt numai fraieri cei noi ca să mai estompeze un pic din avalanşa celor care încep să-şi exprime pertinent impresii în spaţiul personal.
Blogul reprezintă o sumă de articole, de idei, păreri, experienţe. Din păcate consultantul nu a realizat că există loc pentru nenumărate bloguri (în SUA sunt 20.000.000 de bloggeri, aproape 10 % din populaţie şi 500.000 trăiesc din asta – în România sunt sub 10.000 de bloggeri şi sub 100 trăiesc din blogging).
Spaţiul virtual este imens. Poate că apare şi o mică teamă la consultant când vede că generaţia 2008, 2009 se dezvoltă rapid (o parte din ei) ca trafic şi relevanţă şi îşi pierd o parte din cotă, poate zic căci astfel nu îmi explic tonele de calamităţi puse în seama începătorilor.
Update: Şi Cabral văd că a tratat tema de curând.