Prima dată am fost în Grecia în 2006, iar de atunci am mai ajuns constant de câteva ori bune, cel mai des în ultimii 6 – 7 ani, cu excepție 2020, fiindcă… pandemie. Doar că anul trecut am simțit cam tare efectele inflației și am ajuns să cheltuim bine peste ceea ce știam din trecut.
Așa că pentru vacanța de vară de anul acesta, pe care noi o facem mai mereu imediat ce iau copiii vacanță, am zis să ne uităm și către litoralul din Albania. Părinții mei au fost în 2022 în Vlorë (se pronunță Vlora) și ne-au spus că e ok, așa că am zis să mergem acolo. Noi avem nevoie de spațiu pentru patru persoane – 2 adulți și 2 copii, așa că am căutat așa ceva. Am găsit un apartament pe malul mării (efectiv) și l-am rezervat. Plecarea urma să aibă loc pe 16 iunie, cu începerea cazării în Albania pe 17 iunie și ieșire pe 23 iunie.
În dimineața zilei de 16 iunie am plecat către destinația intermediară Skopje, capitala Macedoniei de Nord. Am ajuns acolo după ce am trecut în Bulgaria cu feribotul pe la Turnu Măgurele. A fost prima dată când am ieșit din România pe acolo. Este foarte liber pentru mașini mici, noi am fost singuri pe la ora 9 dimineața. În rest, multe tiruri.
În total, trecerea Dunării cu feribotul pe la Turnu Măgurele ne-a costat cam 100 de lei – 85 de lei mașina și pasagerii și o „taxă” de 3 EUR plătită la bulgari, pentru care nu am primit nicio explicație, deși am cerut, cum nu am primit nici vreun bon / chitanță. Am plătit acești 3 EUR pentru a fi ridicată o barieră ce ne împiedica să ieșim din zona de vamă. În fine, așa e la bulgari…
Am traversat țara vecină și am intrat în Macedonia de Nord printr-o zonă de munte, pe la punctul de trecere Gyueshevo. Drum în lucru imediat după graniță, ceva mai prost asfaltat, dar apoi am prins și câțiva zeci de km de autostradă. În Macedonia de Nord nu se plătește vignetă, doar pe autostradă sunt puncte de plată. Dese, dar măcar costul este între 30 și 70 denari, adică în jur de 2.4 – 5.6 RON pentru fiecare trecere.
Am ajuns în Skopje pe la ora locală 16:00 (ora României 17:00) și ne-am cazat la un hotel situat chiar în inima capitalei. Am vizitat împrejurimile, centrul vechi să-i zicem, și pot spune că merită văzut. În câteva ore îl parcurgi pe tot, dar nu e rău. Sunt foarte multe statui în Skopje, foarte multe. Unele statui sunt și extrem de mari, așa cum se poate vedea din anumite poze de mai jos:
Aici l-am apreciat prima dată pe Huawei P60 Pro, telefonul pe care l-am ales să țină loc de cameră foto în vacanța din Albania. Și-a făcut treaba bine peste tot, generează poze extrem de reușite în mai toate scenariile de folosire. Poți surprinde cadre unice prin zoom-ul excelent, ce până la 10X nu dezamăgește. În condiții cu lumină decentă chiar și la 20X stă bine de tot, așa cum vom vedea mai jos.
În următoarea zi, pe 17 iunie, am plecat pe la 9:30 din Skopje către Vlorë, în Albania. Am mai mers ceva pe autostradă prin Macedonia de Nord, dar apoi am prins cea mai lentă porțiune de drum. Mă refer aici la șoselele de munte de până la lacul Ohrid și mai departe spre Albania. Pe aici ajungi la altitudini și de peste 1.000 metri. Chiar dacă nu sunt multe curbe strânse, drumul nu-ți dă șansa de a scoate o medie bună de viteză.
Am trecut în Albania chiar aproape de lacul Ohrid, pentru ca și de acolo să se continue șosele de munte, unde trebuie să mergi destul de încet.
După acestea, am mers puțin și pe drum expres. În Albania limitele de viteză sunt: în localitate 40 km/h, în afara localităților 80 km/h, pe drum expres 90 km/h, iar pe autostradă 110 km/h. Nu se plătește niciun fel de taxă de drum în Albania.
În fine, am mers ore bune cu viteză mică, foarte, foarte aglomerat prin Albania, iar șoferii… Pur și simplu acordarea de prioritate nu se prea practică. Îți ies în față oriunde, la limită mereu. Doar dacă chiar poți intra în ei te lasă să treci. Și nu e vorba despre mașinile cu numere străine, cum era cazul nostru, ci așa se procedează la ei, am observat. Am întâlnit multe echipaje de poliție rutieră în Albania, vreo 5 – 6 la dus și vreo 7 – 8 la întoarcere, dar nu ne-au oprit. Nici nu am greșit cu nimic.
Am ajuns într-un final în Vlorë, undeva pe la ora locală 16:00. Ne-a așteptat un domn ce se ocupa de apartamentul închiriat de noi prin cel mai cunoscut serviciu de rezervări. Am dus mașina în parcarea subterană de sub blocul unde stăteam, aveam acolo loc rezervat.
Iar de aici începea cu adevărat concediul în Albania la mare. Apartamentul unde am stat avea peste 100 mp: 2 dormitoare mari, unul pentru copii cu 2 paturi etajate (4 locuri de dormit) și un dormitor matrimonial cu un pas imens (2 x 2 metri) și dressing mare de tot + bucătărie și dining + 2 băi (1 principală + 1 de serviciu) + 2 balcoane (1 mare, de peste 8 – 10 mp + 1 mic). Blocul unde este acest apartament este chiar pe plajă, de la scara blocului și până pe nisip erau maxim 10 metri. Iată cum se vedea din balconul mare:
Cât a costat cazarea în Vlorë, Albania, în acest apartament, între 17 și 23 iunie 2023? 360 de EUR, adică 60 EUR / noapte. Este cel mai bun preț pe care l-am plătit pentru o cazare, raportat desigur la tot ce am primit de acești bani.
Prima seară ne-a arătat un apus superb, care s-a repetat în fiecare sfârșit de zi al concediului. Pozele de mai jos nu sunt editate, ci sunt scoase direct din Huawei P60 Pro, doar redimensionate:
Plaja pe care era blocul și unde mai erau câteva clădiri, unele tot cu regim de tip apart-hotel, altele ca hotel propriu-zis, era cel puțin ok, mai mult decât decentă, dar nu de nivelul unora de prin Grecia. Apa era limpede, dar nisipul se ridica destul de repede când pășeai în mare și nu mai părea la fel de cristalină. Nisip foarte fin, atât pe plajă, cât și în apă.
Mai departe de zona de clădiri de pe plajă, urma o plajă în spatele căreia era o pădure verde, cu pini și alți arbori. Era o zonă mai sălbatică, doar că, așa cum am găsit prin mai multe locuri, curățenia nu este neapărat prioritară peste tot pentru albanezi.
Camera cu zoom bun a lui Huawei P60 Pro mi-a dat șansa de a vedea de aproape lucruri pentru care ar fi trebuit să mă apropii mult dacă aveam alt telefon la mine. Așa am putut fotografia porumbeii de pe plajă, fiindcă pescăruși nu prea am văzut în Vlorë, Albania. Totodată, am putut vedea de la distanță anumite detalii:
Este foarte contrastant în Albania. Sunt zone unde nu găsești deloc gunoaie, zone unde sunt câteva, dar nu exagerat, dar și locuri unde este mizerie de-a dreptul. Iar aceste zone se succed unele după celelalte mai peste tot.
Pe plaja unde am stat zi de zi, adică cea fix de lângă cazarea noastră, a fost ok. Nu am vrut să mai plecăm cu copiii mereu la câte o plajă, cum făceam prin Grecia, ci să lăsăm mașina parcată zilnic. Destul de curat pe zona asta de plajă, amenajată cu șezlonguri, care erau la distanță optimă unele de celelalte, nu simțeai că stai aproape de ceilalți de pe plajă:
Costul pentru 2 șezlonguri cu o umbrelă și o măsuță era de 500 lek, adică mai puțin de 25 de lei. Noi am plătit doar în prima zi, fiindcă apoi cei ce administrau acea zonă au văzut că am consumat de la ei de la bar și nu ne-am mai cerut bani pe șezlonguri.
Unde am stat zi de zi la plajă în Albania, prețurile erau cam așa:
- un espresso + un cafe latte – 240 lek / până în 12 lei;
- o bere – de la 150 la 300 lek, în funcție de marcă, adică de la 7 la 15 lei;
- un suc (Cola, Fanta) cu multă gheață – 150 lek / 7 lei;
- un fresh de portocale – 300 lek / aprox. 15 lei.
A doua sau a treia zi, aproape de plajă, am găsit și un fast-food unde erau preparate ca pizza, sandwich și ceva gen gyros / shaorma, printre altele. Prețuri mai mult decât decente, adică un sandwich bun, în pită și pus la cuptor, cam 150 – 250 lek, o pizza 300 – 400 lek, iar un platou cu un fel de gyros și cartofi prăjiți 500 lek / 25 lei. Bune, foarte bune, la fix de mâncat pe plajă alături de o bere rece sau un suc.
Pe plajă am făcut multe, foarte multe poze de familie cu Huawei P60 Pro, însă nu aș vrea să le pun aici… Este super să ai zoom excelent pe 3.5X și foarte bun pe zoom 10X, chiar 15X, atunci când este multă lumină în cadru, așa cum este ziua pe plajă. Am fotografiat și filmat direct de pe șezlong copiii ce se jucau în apă și astfel am amintiri foarte frumoase cu ei, fără ca eu să stau în soare sau să fac vreun efort, cât de mic.
Pot pune aici câteva poze cu zoom cel puțin 10X, majoritatea peste 15X, pe care le-am făcut diferitelor ambarcațiuni ce străbăteau marea undeva la peste 200 – 300 de metri de țărm:
Huawei P60 Pro are și mod Super Macro, ce se activează automat atunci când detectează că subiectul este foarte aproape de senzor și funcționează inclusiv pe lentila cu zoom optic 3.5X. Iată cam ce poze Macro poți face cu Huawei P60 Pro:
Pe plajă l-am mai testat pe Huawei P60 Pro și în modul Diafragmă. Avem, ca și la Huawei Mate 50 Pro, diafragmă mecanică, ce se poate închide de la F1.4 la F4.0. Astfel, dacă vrei să fii ceva mai creativ, poți încerca să vezi care sunt diferențele cu diafragma deschisă complet, la F1.4, versus cu aceasta închisă la maximum, adică la F4.0:
Cam atât de pe plajă. Seara mergeam către centrul orașului. Era destul de departe, cam 1.5 km de la cazarea noastră până unde începea zona mai animată. Până aici, multe gunoaie pe margine, tomberoane ce dădeau pe afară și de unde emana un miros greu, clădiri dărăpănate:
Ce să mai, atmosferă total contrastantă față de ceea ce urma să găsim în preajma mării în Vlorë. Aici, clădiri noi, unele dintre ele cu design modern, bine făcute (cel puțin așa le-am văzut eu), multe terase, taverne, baruri, cluburi etc. Pe aici curățenie, chiar nu prea am mai văzut gunoaie. Atmosfera la fel de contrastantă: simțeai atât agitație, cât și relaxare în jurul tău, un mix destul de straniu.
Pe timp de seară și noaptea, când am ajuns prin centrul orașului Vlorë, am pus din nou la treabă camerele lui Huawei P60 Pro. Doar cea ultrawide a mai dat uneori semne că nu poate reda totul perfect în lumină slabă, în rest rezultate foarte bune:
Mi-a plăcut mult cum scoate fotografiile tip portret senzorul cu zoom optic 3.5X. Asta fără a activa modul dedicat Portret, ci cu blur natural al fundalului:
La tavernele și restaurantele de prin centrul orașului Vlorë prețurile variau. Noi am mâncat diversificat, dar peste tot mâncarea a fost bună. Cina a inclus, printre altele, dar să zicem în medie 🙂, o supă de pui, o salată mixtă, o porție de paste, pește proaspăt (doradă), ceva fructe de mare, fie platou de o persoană, fie paste sau risotto cu fructe de mare, eventual o friptură de porc cu cartofi prăjiți, plus o apă mare, o bere și poate câte un suc pentru cei mici. O astfel de masă a costat, în funcție de locație și mai ales de ce am mai adăugat sau scos din meniul de bază prezentat mai sus, între 2.600 și 4.300 lek, adică de la circa 130 la 200 RON. De cele mai multe ori a fost vorba cam de 3.400 – 3.700 lek / 160 – 175 RON. Repet, mâncare bună peste tot și foarte bună în unele locuri.
Ca și activități extra, sincer nu am făcut nimic în afară de plajă și plimbări lungi în fiecare seară. Doar asta am vrut de la această vacanță, să nu mai hoinărim, să nu mai fim pe drumuri cu mașina. Doar să ne bucurăm de plajă, de mare, de concediu. Numai că eu am mai și lucrat în acest concediu, dovadă stă review-ul pentru Huawei Nova 11 Pro, în care găsiți poze suplimentare din Albania, din Vlorë.
Oamenii din Albania, din Vlorë, sunt amabili, zâmbitori, majoritatea știu să te trateze așa cum trebuie. Din acest punct de vedere nu am ce să le reproșez. Totul foarte ok, nu am simțit niciun moment că nu am fi în siguranță, nici măcar când am ieșit la un moment dat de pe plajă spre oraș printr-un cartier ce se prezenta deloc prietenos la prima vedere:
Drumul de întoarcere a urmat același traseu cu cel de venire – Albania, Macedonia de Nord, Bulgaria. Am vrut să rămânem o noapte în Sofia, dar pe parcurs am renunțat la idee. Văzând că nu ajungem mai devreme de ora 23:00 la Turnu Măgurele, am schimbat traseul spre punctul de frontieră Ruse – Giurgiu, fiindcă vama de la Turnu Măgurele nu este deschisă între 23:00 și 7:00.
La intrarea în Bulgaria dinspre Macedonia de Nord am primit și o amendă de viteză, pentru 67 km/h într-o zonă de 50 km/h, surprinsă pe drumul de venire spre Albania.
Am plătit în țară, online, 35 leva din totalul de 50 leva, pentru că ne-am încadrat în cele 14 zile în care beneficiezi de reducere.
La ieșirea din Bulgaria a trebuit să plătim taxa de pod de la Ruse, cea care costă 2 EUR / 4 leva. Am dat o bancnotă de 10 EUR, am primit restul numai în monede și am plecat repede, mai erau mașini la rând. Doar că pe drum am constatat că am primit doar 7 EUR rest… Tipic bulgarilor! Am făcut un calcul rapid și m-am gândit că dacă domnișoara de la încasări „greșește” cam de 100 de ori pe zi cu restul, ceea ce este total plauzibil având în vedere că trec peste 1.000 de vehicule podul pe fiecare schimb de 8 ore, atunci angajatul are niște „beneficii” consistente…
În final, am parcurs 2.083 de km de la plecarea de acasă până la întoarcere:
Pentru noi, vacanța din Albania la mare, în Vlorë a fost una mai mult decât ok, dar data viitoare când mai mergem în această țară vom încerca stațiunea Sarandë. Am văzut că acolo plajele și apa sunt asemănătoare cu cele din insula Corfu a Greciei, adică ceva mai speciale, mai spectaculoase.
Acest articol este susținut de Huawei. Toate pozele din articol sunt făcute cu Huawei P60 Pro.
