Audio

În ultima perioadă majoritatea dintre noi avem o problemă destul de serioasă cu capacitatea de stocare a telefonului nostru, indiferent dacă e smartphone sau simplu telefon clasic. Pe smartphone-uri ne ocupăm memoria cu diferite aplicaţii, jocuri care mai de care mai complexe (de exemplu Asphalt 7 necesită puţin peste 1 GB pentru a putea fi instalat, spaţiu destul de ridicat pentru un smartphone al zilelor noastre), muzică, fotografii, videoclipuri etc., în timp ce pe un telefon clasic memoria telefonul o încărcăm în special cu muzică şi fotografii.

Dacă ar trebui să utilizăm strict memoria internă a telefoanelor ar fi o adevărată problemă, deoarece multe dintre telefoanele de astăzi au o memorie internă redusă. Aici nu mă refer doar la telefoanele clasice, ci şi la smartphone-uri de top care sunt echipate cu un număr scăzut de GB de către companii (ca exemple putem lua HTC Evo 3D care are doar 1 GB de memorie internă, Huawei Ascend P1 cu doar 4 GB de memorie internă sau Sony Xperia Arc S cu cei 8 GB ai săi). De aceea avem o soluţie de rezervă şi anume aşa numitele carduri de memorie. Acestea ajung de la o memorie de 1-2 GB, până la 64 sau chiar 128 de GB, dar acestea din urmă nu se utilizează încă la o scară largă.

Mulţi dintre noi ne-am pus întrebarea care card este mai bun şi de ce? În ceea ce priveşte acest domeniu, răspunsul este destul de simplu. Sunt câteva companii de renume care deţin carduri foarte bune din toate punctele de vedere, dar şi o grămadă de firme fantomă de care nu am auzit niciodată, dar care au preţurile mult mai reduse. Recomandarea mea este să alegeţi întotdeauna un card de la o firmă serioasă (ex: Kingston, A-Data Samsung, Hama, Kingmax, Sony, SanDisk etc.) şi nu de la firme no name (ex: V7, Integral sau Mushkin).

După ce am ales o firmă bună trebuie să vedem ce capacitate trebuie să aibă cardul nostru. Prima dată trebuie să ne interesăm ce capacitate maximă admite telefonul nostru. Sunt telefoane mai vechi care acceptă doar carduri de maxim 8 GB, sau smartphone-uni noi care acceptă carduri de până la 32-64 de GB. La acest capitol nu cred că există nelămuriri, în sensul că o memorie mai ridicată oferă o capacitate mai mare de stocare a datelor şi informaţiilor. La acest nivel decizia este personală, dictată de diferite considerente (preţ, nevoia dumneavoastră etc.). Ce este de menţionat este faptul că acele carduri cu o capacitate mai mare de 4 GB vor avea un sufix HC în denumirea lor (SDHC, microSDHC etc.), sufix ce vine de la denumirea de high capacity. Acest sufix este pur şi simplu formal, neexistând nicio diferenţă între cardurile cu denumirea simplă sau cele cu sufixul HC.

Un alt punct extrem de important (poate cel mai important) ce trebuie atins când doriţi să vă cumpăraţi un card de memorie o reprezintă viteza acestuia. Astăzi pe piaţa din România există 4 clase de carduri: clasa 2, clasa 4, clasa 6 şi clasa 10. Mai există şi clasa 8, dar în România se găsesc rar aceste tipuri de carduri. Diferenţa principală între aceste clase o reprezintă viteza de citire şi de scriere (viteza de transfer). Clasa 2 are o viteză de 2-3 Mbps, clasa 4 de 4-6 Mbps, clasa 6 de 6 până la chiar 13 Mbps, iar clasa 10 de până la 21 Mbps. În principiu, cu cât viteza este mai mare, cu atât cardul este mai util pentru dumneavoastră, deoarece nu vor exista lag-uri, erori etc. Desigur, nu are rost să cumperi un card clasa 10 pentru un telefon clasic gen Nokia C5, deoarece este un telefon simplu, care nu necesită o viteză ridicată de transfer pentru aplicaţiile sale. La astfel de telefoane, unde accentul cade pe ascultare de muzică, realizare de fotografii, navigare pe internet etc., sunt arhisuficiente carduri din clasele inferioare (2-4). În schimb, pe smartphone-uri este nevoie de un card dintr-o clasă superioară, deoarece există numeroase aplicaţii care necesită o viteză ridicată de citire. În momentul în care ai un card cu o viteză de transfer scăzut, aplicaţia va merge lent, se va încărca foarte greu sau chiar vor apărea erori neprevăzute. Există voci care spun că un card din clasa 10 este necesar doar pentru aparatele foto profesionale, dar eu consider că dezvoltatorii de aplicaţii au creat în ultima perioadă o grămadă de jocuri, programe etc. care necesită o viteză ridicată de transfer (vezi cazul Asphalt 7). Ca o concluzie la acest punct, pentru telefoane clasice, sau chiar smartphone-uri entry-level recomand un card din clasa 4, iar pentru smartphone-uri mai puternice recomand un card din clasa 6 sau chiar 10 (dacă desigur vă ţine bugetul).

Un ultim punct al analizei noastre îl reprezintă preţul. Presupun că este desul de clar faptul că acesta creşte direct proportional cu capacitatea de stocare şi viteza de transfer. Astfel, cu cât viteza de transfer şi capacitatea de stocare sunt mai ridicate, cu atât preţul este mai mare. În final vă voi da câteva exemple de carduri care merită cumpărate şi preţurile acestora:

Clasa 2:

Clasa 4:

Clasa 6:

Clasa 10:

 

Preţurile sunt luate de pe emag.ro, iar în calcul au fost luate atât carduri microSD, cât şi carduri SD. Sperăm că acest articol o sa vă fie de folos, iar pe viitor veţi achiziţiona cel mai bun card de memorie din punct de vedere al raportului preţ/performanţă/necesitate.

Articole similare