Îmi amintesc că de când eram mic, de la 6 – 7 ani îmi doream să citesc, să parcurg cât mai multe cărți. Am epuizat biblioteca bunicilor mei și mai făceam câte un schimb de cărți cu un prieten. Nu aveam suficiente cărți, iar pe unele trebuie să le recunosc că le-am citit și de 10 – 15 ori. Abia când am ajuns la liceu am dat de o bibliotecă de oraș, iar timp de 4 ani de zile aveam 2 permise și luam câte 2 – 3 cărți pe săptămână pe fiecare dintre ele ( legal trebuia să am doar unul :)).
Norocul școlii mele de la sat era că sălile de clasă erau împărțite în laboratoare: Limba Română cu planșe și cărți, Matematică cu instrumentarul necesar, Fizică și Chimie cu posibilitatea în a face experimente, Biologie cu tot felul de specii de reptile, mulaje ale organelor umane, microscoape etc, Istorie și Geografie cu o multitudine de hărți, atlase dedicate. Ne mutam la fiecare lecție, dintr-o sală în alta. Nu mai știu nicio școală pe acest sistem, acum elevii rămân într-o sală de clasă și cadrul didactic își schimbă locația.
Cărțile mi-au permis să-mi dezvolt imaginația, m-au ajutat să acumulez cât mai multe informații legate de materiile ce mi-au plăcut din clasa a II-a: istoria și geografia. Abia la facultate am intrat în contact cu internetul, prin 2002 – 2003. Atunci era vremea internet cafe-urilor, a jocurilor în rețea etc. Nu aveam conținutul din prezent, chiar nu există termen de comparație.
Elevii din prezent se dezvoltă într-un alt mediu. Impactul imaginilor și al materialelor video este mult mai mare. Sunt obișnuiți să interacționeze direct (singuri își aleg conținutul ce le place, de cele mai multe ori petrec ore bune pe smartphone și fac browsing pe Facebook sau YouTube).
Internetul elimină bariera dintre școlile de oraș și sat. Avem nevoie de un conținut care să-l activeze pe elev și dascăl, să-i ajute în organiza o lecție interactivă.
Viitorul școlii este legat de mediul digital. Internetul, telefoanele și tabletele, laptopurile + proiectoarele video fac munca profesorilor să fie mult mai ușoară, un conținut divers așteaptă spre a fi parcurs. Fizica, chimia, istoria, geografia sau biologia sunt materii la care lecție de lecție nu ar trebui să lipsească materiale foto și video. Îmi este clar că școala viitorului va fi legată de lecțiile digitale, de conținutul gândit spre a fi interactiv de la bun început.
Elevul trebuie stimulat în a învăța, atras printr-o informație structurată ce să fie ușor de înțeles și interesantă. Internetul are puterea de a aduce egalitatea de șanse. Acum nu mai trebuiesc două permise la biblioteca de oraș spre a recupera timpul pierdut în gimnaziu sau la clasele primare.
În aceeași ordine de idei trebuie apreciat proiectul Digitaliada al Fundației Orange. A ajuns la a doua ediție, după cea pilot din 2016 – 2017. Este un program de educație digitală ce încurajează folosirea metodelor digitale la clasă spre a crește performanțele elevilor.
Sunt două componente:
- hub-ul de resurse educaționale digitale de pe platforma Digitaliada.ro;
- activitățile Digitaliada desfășurate în școlile gimnaziale din mediul rural;
În anul trecut au mers pe un proiect pilot în 10 școli, iar în 2017 – 2018 l-au mărit la 30 de școli de la sate.
Mai multe detalii regăsiți în materialul video:
httpvh://youtu.be/xUtWSdT96pc
Materiile incluse în Digitaliada din scolile de la sate sunt Matematica și TIC (Tehnologia Informației și Calculatorul). Pe platforma, la care are acces oricine din tara, sunt incluse materiale didactice și pentru alte materii.
Apreciez implicarea Fundatiei Orange în acest proiect și faptul că după feedback-ul din 2016 – 2017 au extins programul. Mă bucur să văd că au venit aproape de școlile din mediul rural, de multe ori uitate în inițiativele de gen.
Închei articolul printr-un infografic ce detaliază ce presupune acest proiect de anvergură și anduranță:
