HTC One max – review

Da. Este un phablet lansat în 2013, în urmă cu aproape un an de zile. A sosit pe mâinile mele în urmă cu câteva săptămâni. M-am gândit că merită un review, o recenzie în care să notez punctele sale PRO și CONTRA, să-l disec pe capitole. Este primul phablet al HTC, preia designul de la HTC One și adoptă un display de 5.9 inch.

Apropo, prețurile s-au mai ajustat între timp și phabletul companiei taiwaneze s-ar putea să vi se pară interesant dacă căutați un produs care să impresioneze la capitole precum designul, sunetul, interfața grafică, viteză în meniu, autonomie etc. A rămas un device high-end și pot spune de la început că mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam.

HTC a avut o tripletă în 2013: HTC One, HTC One mini, HTC One max. Prin testarea celui de-al treilea pot spune că mi-am atins un țel. Mă rog, între timp a sosit și HTC One M8, review-ul lui lasă loc pentru cel al lui One max, momentan.

Încep cu specificațiile detaliate pentru HTC One max:

Design

Nu am prea multe de spus legat de conținutul pachetului de retail. Am avut un sample de la HTC România și a sosit într-o cutie simplă. Presupun că în cutie dați de phablet, încărcător clasic HTC, cablu microUSB – USB 2.0, căști, certificat de garanție și manual de instrucțiuni într-un format cât mai simplu, fără prea a fi prea multă hârțogărie de răsfoit.

HTC One max = HTC One ce crește în dimensiuni de la 4.7 inch la 5.9 inch. Dacă te obișnuiești cu greutatea de 217 gr., grosimea de 10.3 mm și ecranul uriaș atunci HTC One max s-ar putea să fie cea ce căutai în zona phablet. Recomand HTC să nu lanseze vreo tabletă de 7 inch, One max îi ține locul cu brio. Există o clasă de utilizatori care caută hardware de top, design plăcut pe un display mare, iar phablet-urile au fost construite să îndeplinească aceste deziderate.

Sunt și diferențe de design între HTC One și HTC One max. În primul rând că la One max se oferă acces la sloturile pentru microSIM și microSD (HTC One nu avea microSD slot și te mulțumeai cu spațiul de stocare inclus).

One max nu are un design unibody și capacul metalic poate fi înlăturat, dar bateria de 3300 mAh este fixă și nu ai cum să o scoți din locașul său decât într-un service. Mecanismul de înlăturare al capacului este original. Un buton din lateral pornește operația / respectivul buton amintește de un control similar de la iPhone, cel care permite trecerea rapidă în modul silent / tăcere. De îndepărtat este facil, dar de pus la loc necesită ceva atenție și o mână îndemnatică. În locul companiei taiwaneze aș fi ales o soluție ceva mai simplă, mai ușor de implementat și fiabilă în timp. Capacul acela nu stă de multe ori așa cum trebuie și strigă designul phabletului.

HTC One max îl consider un phablet în adevăratul înțeles al termenului, un adevărat big boy cu mult mai mare decât GALAXY Note 3 (5.7 inch vs 5.9 inch, dar și difuzoarele frontale contribuie la mărimea lui One max). Îl cumperi îl cunoștință de cauză și portabilitatea trece în plan secund. Da. Intră într-un buzunar mai mare, în haină îl strecori fără probleme. Nu l-aș recomanda unei fete care ar trebui să țină device-ul într-o poșetă.

Metal pe spate, în partea frontală și doar pe lateral dați de o muchie din plastic ce amintește de HTC One mini. După  câteva săptămâni de utilizare pot spune că m-am obișnuit cu el, cu dimensiunile sale și cu greu îmi vine să trec la un smartphone de dimensiuni mai mic.

Ecran și sunet

Super LCD3 de 5.9 inch cu rezoluție 1920×1080 pixeli, 373 ppi, protejat cu sticlă Corning Gorilla Glass 3. Aș reproșa un singur lucur, gradul de lizibilitatea sub acțiunea directă a razelor solare. Acolo Super LCD3-ul lui One max își arată limitele. În rest te uimește prin culorile plăcute, unghi de vizualizare. La baza display-ului sunt două taste capacitive și logo-ul HTC între ele. Tasta din dreapta are rol de ieșire pe ecranul de start, iar cea din stânga de back. Aș fi pus o funcție și în spatele logo-ului HTC.

Sunetul provine de la două speakere frontale. Aș scrie un singur cuvânt la acest capitol și l-aș repeta de 3 ori: wow, wow, wow. Sunt laptopuri care se aud mai prost decât HTC One max. Pe bune. Decât HTC One M8 se situează puțin peste HTC One max. Impresionează prin claritate, prin efectul stereo, prin cantitatea de bass inclusă. Jack-ul de 3.5 mm îl regăsiți în partea superioară, iar reglarea volumului se face din lateral dreapta.

Hardware, sistem de operare și aplicații

Cred că dacă includea Snapdragon 800 / 801 / 805 și 3 GB RAM la prețul de 2100 lei ar fi fost hit. Totuși, Snapdragon 600 quad-core pe Krait 300 la 1.7 GHz + 2 GB RAM + Adreno 320 GPU + 16 GB spațiu de stocare și slot pentru microSD de până la 64 GB sunt elemente PRO. Nu există aplicație sau joc pe care HTC One max să nu le ruleze. Îl consider pregătit pentru orice alt joc sau aplicație ce urmează a fi lansată în următorii 1.5 – 2 ani de zile. Știți că hardware-ul a evoluat în ritm accelerat, iar software-ul abia ține pasul. Ca developer trebuie să gândești un .apk care să meargă a fi instalat pe cât mai multe modele Android, fragmentarea fiind destul de mare.

HTC One max a debutat cu Android 4.3 Jelly Bean și a primit update la Android 4.4.2 KitKat cu Sense UI 5.5. Am înțeles că HTC One M7 a primit Sense UI 6.0. Mă aștept să porteze interfața grafică și pe One max. Hardware-ul este identic cu cel de pe HTC One.

Nu are lag de niciun fel, Sense UI a fost concepută light și rapidă. Nu sunt zeci de aplicații preinstalate în stilul Samsung. Nu cred că mai are rost să discută de ecranul BlinkFeed ce-ți afișează informație într-un stil plăcut, preia datele din contul de Facebook, Twitter sau setezi ce fel de conținut dorești să-ți fie adus în față.

Nici HTC Zoe nu mai are nevoie de vreo introducere. Face clipuri video pe zile, în funcție de fotografiile și clipurile video făcute cu phabletul taiwanez. Am înțeles că urmează să fie lansată și o rețea socială bazată pe Zoe, un fel de Instagram pe video sau Vine ce crește de la 6 secunde per clip la 35 – 36 secunde cum este la Zoe.

Face browsing într-un mod rapid, iar display-ul FHD de 5.9 inch + boxele frontale recomandă HTC One max la capitole precum gaming și multimedia.

Dintre aplicațiile preinstalate pe HTC One max:

TV – telecomandă ad-hoc pentru electronicele de prin casă, folosește portul infraroșu;

Polaris Office 5 – suită pentru documente Office (Word, PowerPoint, Excel);

Dropbox – 25 de GB  incluși pentru 2 ani de zile, stocare în cloud;

Lanternă, Reportofon, Parent Dashboard, Meteo / date preluate din AccuWeather;

Kid Mode, Smash Hit.

Performanță

L-am pus la lucru în ceva teste de benchmark, mai uzuale:

Conectivitate

Tot felul de acronime își au locul la acest capitol al lui HTC One max: 4G cu viteze în download de până la 100 Mbps, Wi-Fi în standardele a/b/g/n/ac etc etc. Mai multe detalii în tabelul de la început de review.

În ce privește dispunerea elementelor de conectivitate: jack-ul de 3.5 mm și portul infraroșu în partea superioară, pe lateral. La bază dați de portul microUSB pentru conectarea la PC sau încărcarea bateriei de 3300 mAh. În lateral dreapta dați de butonul de power și reglarea volumului. Sunt taste destul de bine încastrate în carcasa și nu mi s-au părut a fi prea ușor de accesat. Plus că de multe ori apeși pe power în loc de volum și viceversa.

Pe partea de putere a conexiunii la internet pe 4G sau Wi-Fi, nu am ce să-i reproșez. Calitatea apelurilor de voce este la nivel înalt. Uneori se aude prea tare, iar conversațiile ce ar trebui să fie private devin publice.

Cameră foto și video

Ultrapixel, dimensiune a pixelului de 2 microni, 4 Megapixeli. Nu mai insist la acest capitol. Sunt câteva fotografii într-o galerie. Sunt puncte pro și contra la acest capitol. M-a impresionat pe partea de stabilizare în clipurile video, uneori focalizează anost și ies fotografii de calitate slabă.

VIDEO

Fotografii făcute cu HTC One max:

Autonomie

Bateria de 3300 mAh își face datoria și livrează 1 – 2 zile de autonomie la o utilizare moderată. Cu greu reușești să-l descarci într-o singură zi, cu jocuri, luminozitate la maxim, apeluri, download de aplicații etc. L-aș cumpăra și numai pentru cum se descurcă în ce privește orele de utilizare pe o singură încărcare cu notificări în fundal și toate cele.

Preț

HTC One max – 1999 lei la eMAG.

Concluzii

HTC One max rămâne un phablet premium. Are certe puncte PRO în continuare și îl recomand celor care doresc un phablet în stilul companiei taiwaneze. Da. GALAXY Note 3 are hardware mai puternic și un preț situat în imediata apropiere. Cu ce ar ieși HTC One max în fața lui Note 3?

– design bazat pe materiale și finisare premium;

– Android 4.4.2 KitKat cu o interfață grafică de tip user friendly, fără zeci de servicii și aplicații puse la grămadă;

– cel mai bun sunet de pe un phablet la momentul actual, o referință în segment.

HTC One max este mai mult decât un smartphone, îl consider o consolă de gaming bazată pe jocurile din Google Play, un instrument multimedia și o mini-tabletă într-un corp compact.

PRO

– design premium, finisare de top;

– fără pic de lag, Android 4.4.2 KitKat cu o interfață grafică Sense UI ce place de la prima vedere;

– sound inconfundabil;

– autonomie excelentă.

CONTRA

– mecanism ciudat de acces la sloturile pentru microSD și microSIM;

– tehnologia Ultrapixel place și displace, nu livrează calitate de fiecare dată când apeși să captezi o imagine;

– 217 gr. și 10.3 mm grosime, unul dintre compromisurile pe care le faci când alegi HTC One max.

Urmează și review-ul video în viitorul apropiat.