MacBook Pro 14 2023 (Apple M2 Pro) – review

Când Emil mi-a propus să testez cel mai nou MacBook destinat profesioniștilor (fie că vorbim de editori foto-video, graficieni, artiști, programatori, arhitecți, sau de ce nu, chiar companii), sau pur și simplu fanilor universului Apple, am zis DA fără ezitare. Chiar dacă m-a avertizat că nu (prea) există perioadă de acomodare, nu avem luxul timpului.

Am zis DA pentru că după ce am avut ocazia să văd foarte multe laptopuri cu Windows, mi-am zis: ”sunt pregătit, e momentul să întâlnesc și Marele Competitor”. Pe cel care a rescris regulile jocului. Nimeni nu poate contesta că piața ultraportabilelor s-a schimbat radical după ce rodul pariului Apple, gama de procesoare din familia M1 (M1, Pro, Max, Ultra) a văzut lumina zilei. Iar de atunci, fiecare upgrade – M2, M2 Pro, Max parcă dictează un tempo și mai agresiv, cu care greu pot ține pașii procesoarele clasice x86.

Am zis DA, deși nu știam în ce mă bag. Dar au fost câteva zile memorabile. Cu bune și cu rele. Cu bucurii, dar și cu momente de frustrare. Dar și răsplata e pe măsură când descoperi tainele din spatele interfeței.

Acest articol va fi mai degrabă un poveste decât un review, un jurnal, o experiență. Pentru că da, adevărul este că nu am fost pregătit nici psihic, nici tehnic: o săptămână e deloc suficient să descoperi un univers nou, atât de diferit cu ce ai fost o viață obișnuit. Oricât de om tehnic ai vrea să crezi că ești.

Dar să începem cu al nostru clasic tabel cu specificații.

Construcție

Ireproșabilă. Efectiv nu am de ce mă lega, oricât de cârcotaș aș fi prin natura mea.

Șasiu din aluminiu, mat, nu atrage amprentele.

Aluminiu gros, nu s-a făcut rabat la calitate. 1,6kg la un laptop de 14” e ceva. E mai greu decât majoritatea laptop-urilor din categoria asta. Nimic nu se îndoaie, niciun scârțâit când apuci laptop-ul cu o mână de un colț, când vrei să pleci cu el dintr-o cameră în cealaltă.

Nici tastatura nu flambează (cum am văzut la peste 90% din laptop-uri Windows) când apeși neiertător pe ea în zona de mijloc, mai spre tasta Space. Rock solid.

Din nou, un element ce conferă încredere – ecranul nu flambează, nici măcar când apeși pe capacul închis. Și vorbind de capac, da, se deschide mai ușor (cu o singură mână) decât orice laptop cu Windows pe care am pus mâna în ultimul an (cel puțin).

Celebrul Notch. E cu bune și rele.

Mă cam supăra așa puțin ”la ochi” când am ferestre normale, ne maximizate, dar îmi trecea imediat această iritare când treceam la afișarea ferestrelor în care lucram în modul full screen – nu doar că în YouTube / Netflix etc nu vei simți acest notch, dar nici în alte aplicații, deoarece el este foarte inteligent ascuns între ”menu bar” (meniul standard din bara superioară a sistemului de operare) și ”status menus” (iconițele de Wi-Fi, Spotlight, baterie, Control Centre, Notification Centre). Și astfel rama superioară a devenit mai subțire, iar ecranul a câștigat pe verticală la rezoluție.

Am văzut că majoritatea utilizatorilor MacBook sunt mulțumiți de soluția care le-a dat o rezoluție mai mare pe verticală.

Ecran și sunet

Și aici urmează două elemente (primele două, vor urma și altele pe parcursul articolului) ce fac un MacBook să fie un MacBook. Adică să iasă în evidență față de multe, foarte multe laptop-uri Windows văzute de mine.

Și voi începe cu sunetul. Pentru că din tot laptop-ul, parcă nimic nu m-a impresionat mai mult decât partea audio.

Nu mi-a venit să cred când am dat drumul la lista mea de melodii High Quality (Audiophile selection) pe YT.

Deși, m-am cam documentat înainte de a ajunge portabilul de 14,2” la mine. Citisem că Apple MacBook Pro 16 are cel mai bun sistem audio de pe un laptop, cel puțin după majoritatea recenziilor de pe Internet, și că MacBook Pro 14 îi calcă imediat pe urme. Oricât am citit, tot am avut un mic șoc.

Apple a încorporat șase difuzoare de înaltă fidelitate cu woofere cu force-cancelling, împreună cu suport pentru audio spațial Dolby Atmos în muzică sau video.

Difuzoarele nu oferă doar un sunet puternic, fidel, cu medii și înalte excelente. Avem un sound stage incredibil (pentru un laptop!), spațialitate de nu-ți mai vine să pui jos laptop-ul din brațe.

Bașii? Mai mult bass, mai puternic, mai plin decât ce am întâlnit până acum pe laptop-uri cu Windows.

Am citit că unii se plângeau că este un ușor downgrade față de generația anterioară – MacBook Pro 14 cu procesorul M1 Pro. Nu știu, nu am avut ocazia. Sincer, și dacă ar fi așa, tot avem un sunet aproape nefiresc de bun pentru un laptop de 14 inch.

Bonus, te poți bucura de sunet spațial cu urmărire dinamică a capului dacă ai și o pereche de căști Apple AirPods.

Ecran

Mini-LED. Sunt deja destule modele pe piață, nu, nu a inventat Apple apa caldă. Acum vreo 3 ani, taiwanezii de la MSI au introdus primul laptop din lume cu Mini-LED. Apple nu s-a grăbit să integreze tehnologia mini-LED, în schimb a preferat să lase tehnologia să se maturizeze.

Și bine a făcut. Mini-LED are avantaje semnificative, dar și mici neajunsuri. Datorită tehnologiei de local dimming, cu cât un ecran mini-LED are mai multe zone numite ”dimming zones” (zone care se sting complet când este necesar), cu atât ecranul este mai puțin predispus la efectul de Halo, când avem o imagine albă pe un fundal complet negru – un cursor de mouse, o subtitrare într-un film, etc.

Și cum spuneam, Apple a tăcut, a așteptat, și în final, a și făcut.

MSI Creator 17 avea 240 de zone de dimming, pe un ecran de 17”. MacBook Pro 14 M2 2023 are peste 2500 de zone de dimming, și 10.000 de mini-LED-uri!

O asemenea rafinare, miniaturizare aduce panoul mai aproape de perfecțiune. Seamănă mai mult cu OLED-ul, fără a avea și dezavantajele (burn-in, etc) OLED-ului.

Și Apple nu se grăbește să arunce mini-LED-ul la coșul de gunoi prea curând, și nici nu are de ce. Da, poate pe seria Air să aibă sens OLED-ul (undeva prin 2024-2025 e anunțat modelul cu OLED, cel mai probabil Apple încă lucrează la implementarea cât mai safe a unui ecran OLED) – le va permite inginerilor Apple să construiască laptop-uri cu ecrane mai subțiri, dar din ce am văzut, sau mai bine zis, ce a văzut calibratorul meu, seria Pro poate adera încă o vreme bună tehnologiei mini-LED și să rămână king of the hill.

Apple mai are un avantaj major cu acest panou mini-LED. Integrarea conținutului HDR este nativă – nu ca în Windows. Spre deosebire de sistemele de operare Microsoft, aici sistemul detectează automat dacă avem de-a face cu conținut HDR și instant avem redare HDR, chiar și pe baterie (evident, se poate dezactiva funcția pentru a prelungi autonomia).

În mod SDR am măsurat peste 500cd/m2, și un negru…negru. Contrast: infinit! Culorile sunt frumoase. Spațiul de culoare, generos: 100% SRGB, 96% DCI-P3. Uniformitatea luminozității este de asemenea, foarte bună: 5~6% deviație, ceea ce este imperceptibilă cu ochiul liber.

În mod XDR ecranul poate ajunge imediat și la o luminozitate 1000 cd/m2 (acesta este unul din marile avantaje ale tehnologiei mini-LED), pe toată suprafața și punctual, se poate ajunge chiar și la 1600 cd/m2. Eu m-am bucurat de XDR pe Netflix, după ce am văzut un episod dintr-un serial îndrăgit, nu m-am mai putut întoarce la modul SDR nici măcar pe baterie, chiar dacă eram conștient că acest mod îmi consumă bateria de două ori mai repede decât modul SDR clasic.

Performanțe procesor, SSD

Modelul testat de noi astăzi este modelul de bază, cel mai accesibil (dacă putem spune că 12.000 Lei e ceva ”accesibil”), cu procesorul Apple M2 Pro cu 10 nuclee (16 nuclee pentru GPU) și 16GB memorie unificată respectiv 512 GB SSD NAND (cip lipit de placa de bază).

Am reușit să rulez câteva teste ce pot fi rulate și pe procesoare x86 pe Windows, astfel încât avem un termen de comparație.

Este remarcabil cum în testele Single Core, procesorul SOC Apple M2 Pro cu 10 nuclee și 3500 MHz frecvență maximă Single core scoate 2673 de puncte în GeekBench 6, adică puțin peste procesorul Intel i9-13900H din proaspăt testatul ROG Flow Z13-ACRNM (2598 de pct), și pierde la doar 10-12% față de acesta, în modul Multi-Core – țineți cont că SOC-ul Apple de față are totuși doar 10 nuclee față de 14 nuclee / 20 de fire de execuție din procesorul Intel.

Totuși în Cinebench R23 parcă e mai realistă diferența: 1628 pct M2 Pro, 2005 pct Intel i9 13900H în Single Core și 11.888 pct M2 Pro și 18.328 puncte Intel Core i9-13900H.

Știu, e puțin forțată comparația, mai ales că în Cinebench Intel avea un consum de 65W, pe când procesorul M2 Pro nu trece de nici jumătate din această valoare! (sub 30W).

Dacă mă întrebați pe mine, cel mai apropiat procesor de M2 Pro în Cinebench R23 de la Intel ar fi Intel i7-1370p (1900 pct Single / 12800 pct Multi în Cinebench R23).

SSD-ul nu este nici cel mai rapid, nici cel mai slab, nimic să intre în cărțile de istorie. Să spunem (cu puțină indulgență) că este acceptabil pentru 2023 (deși când mă gândesc la preț, simt că sunt foarte indulgent astăzi!).

Versiunea de 1TB cu mai multe cipuri este de 2x mai rapidă din ce am văzut (configurație RAID) pe forumuri / comunități Apple / site-uri externe.

Zgomot, temperaturi

Și aici ajungem din nou la ceva ce diferențiază clar un MacBook de armata de laptop-uri cu Windows. Zgomotul.

În primul rând, dacă nu faceți sarcini grele, pe termen lung, consumatoare de mari resurse CPU/GPU, sistemul este complet silențios. Dead silent. 0 dB. Zero. Ca și cum nu am avea ventilatoare.

Iar când treceți la treburi serioase, în ultimă instanță sistemul de operare dă drumul la ventilatoare când procesorul depășește se apropie sau chiar trece de 100C (așa e, a intrat și Apple în clubul procesoarelor ce pot deveni fierbinți și care lucrează la asemenea temperaturi, ca să nu vă mai plângeți doar de Intel).

Dar nici aici nu am măsurat mai mult de 30-32dB, oricât de mult aș fi stresat portabilul Apple cu Cinebench, Blender, Geekbench, etc. Adică față de laptop-urile Intel, care în astfel de scenarii ”ne loveau” urechile cu un vâjâit de peste 40dB, putem spune că MacBook Pro 14 s-a comportat super exemplar.

A, că ventilatoarele nu pleacă până nucleele nu ating 94-98-100C, asta din nou este foarte interesant, cum au programat inginerii Apple profilul ventilatoarelor. Au încredere în procesorul lor, că poate funcționa bine mersi la temperatura asta.

Am folosit aplicația TG Pro pentru monitorizarea temperaturilor și turația ventilatoarelor și am remarcat că ventilatoarele nu trec de 4-4200rpm. Dacă doriți, puteți interveni manual pe modul de funcționare al ventilatoarelor în funcție de temperaturi, dar veți pierde un atuu important: silențiozitatea marca unui MacBook (/Pro).

Dacă folosiți la task-uri ușoare laptop-ul, MacBook Pro 14 M2 2023 cu 10 nuclee nu se va încălzi, în schimb, după o randare îndelungată, mijlocul tastaturii trece de 45C, punctual am măsurat și 47C, dar spre exteriorul tastaturii, departe de SOC-ul fierbinte, temperaturile sunt pe alocuri chiar sub temperatura corpului (32-36C) și la fel și pe zonele metalice: wrist pad 34-35C, trackpad 33C.

Chiar și partea inferioară a laptop-ului rămâne relativ acceptabil – în zona cea mai fierbinte (zona unde se află SOC-ul fierbinte/heatpipe-urile), am măsurat 42-43C, dar în restul zonelor este sub 40C (în 80% din situații puteți ține teoretic MacBook-ul în poală, dar eu nu recomand asta).

Voi face o observație importantă aici: noi am testat varianta de bază MacBook Pro 14 M2 2023 cu procesorul M2 Pro cu 10 nuclee și 16 nuclee pe GPU. Variantele cu M2 Pro cu 12 nuclee respectiv cu M2 Max sunt mai puternice, deci și mai fierbinți – aici temperaturile, respectiv zgomotul vor fi ușor diferite față de măsurătorile noastre pe modelul de bază.

Tastatură și trackpad

Tastele au cursă scurtă, în jur de 1mm (posibil chiar sub 1mm, din păcate nu am găsit informația), adică unii pot spune că e cam puțin, dar avem feedback bun, plăcut pe taste la apăsare/actuare, senzația este extrem de satisfăcătoare – am observat că și viteza de tastare este foarte bună, odată ce v-ați acomodat.

M-aș plânge de lipsa tastei Del, dar cred că m-aș putea obișnui în timp și cu soluția Apple de a folosi tasta Fn + Backspace pentru a șterge în dreapta cursorului. Să zicem mersi că nu ne-a băgat Apple pe gât o combinație de trei taste! 🙂

Iluminarea tastaturii este atât de plăcută încât nu am renunțat la iluminare nici măcar pe zi lumină. În plus, oferă un contrast binevenit în tot acest layout-ul negru – inclusiv spațiul dintre taste e negru.

Trackpad-ul este foarte bun, dar asta deja este trademark-ul Apple. Puteți face selecție cu dublu click cu apăsare (urmat de acel sunet de click satisfăcător specific touchpad-urilor Macbook) sau, activând ”Tap to click (tap with one finger”) puteți face selecție prin double tap ușor, silențios, ca pe un trackpad Windows (practic nu se face presiune fizică / trackpad-ul nu se deplasează fizic sub presiunea exercitată de degete).

Conectivitate

Prima mea temere a fost dacă conectiva ”future-proof” de pe MacBook Pro 14 2023 mă va afecta sau nu – și surprinzător, spre norocul meu, nu a trebuit să achiziționez de la un partener Apple Premium/Authorised Reseller sau Apcom Authorised Reseller un adaptor Type-C MultiPort recomandat pentru produsele Apple, care costă de la 350 Lei în sus. Astfel, colorimetrul meu clasic, pe USB Type-A, calibrite color checker display a putut fi folosit lejer cu un adaptor banal Hama mai vechi.

Să nu mă înțelegeți greșit, știu că zilele portului USB Type-A sunt numărate, e un port învechit, iar în ceea ce privește subiectul articolului de astăzi, MacBook Pro 14 are o conectică chiar bogată: 3 x porturi Thunderbolt 4 USB-C (până la 40Gb/s, cu suport USB 4.0, DisplayPort, încărcare), HDMI 2.1 capabil să scoată semnal pe un ecran extern la o rezoluție de 8K la 60 Hz sau la o rezoluție de 4K la 240 Hz.

Conectorul MagSafe 3 este interesant, m-a impresionat cât de ușor se conectează mufa de alimentare și cât de puternic este magnetul, dar eu sunt fan încărcare Type-C (dar prin mufele Type-C este posibil acest lucru, cum am menționat în paragraful anterior).

Apple chiar nu glumește când spune că MacBook-ul Pro este destinat și fotografilor (amatori sau profesioniști laolaltă) – și a adăugat și un cititor rapid de card-uri SDXC.

Pe partea de Wireless, avem Wi-Fi 6E și Bluetooth 5.3.

Autonomie

Și am ajuns spre final, dar iată, un capitol atât de important. Un alt element ce face un MacBook un MacBook – autonomia remarcabilă!

Deși are o baterie ”medie” – de 70Wh, MacBook Pro 14 dă dovadă de o autonomie ce poate atrage invidia majorității ultrabook-urilor cu Windows.

Știam că am un maratonist sub mână, așa că nu l-am cruțat – da, adevărat că am activat modul Low Power Mode – On Battery, dar în rest, testul de baterie a fost unul destul de dur: am lucrat pe el ținând luminozitatea la 200cd/m2, adică o valoare destul de mare (a 10-a treaptă de luminozitate din cele 16), tastatura iluminată.

Și am rulat 2h video YouTube, 4h editare text / browsing Internet și 1,5h filme pe Netflix. Și am rămas cu 30% baterie, deci în acest scenariu practic laptop-ul rezistă minim 10 ore!

Foarte important: în YouTube nu, dar în Netflix sistemul de operare a detectat material HDR și a trecut automat în modul XDR, adică luminozitatea nu a mai fost 200 cd/m2 ci mult mai mare.

Evident, dacă spre deosebire de mine, pentru voi autonomia este mai importantă decât senzația de sală de cinema, adică puteți renunța la redarea HDR în favoarea unui timp mai mare de funcționare pe baterie, Bifați/Activați în Settings – Battery setarea ”Optimise video streaming while on battery” și astfel orice material HDR va fi redat pe baterie în mod obișnuit SDR.

Sunt convins că în scenariul meu mix (browsing / editare text / YouTube și Netflix) dacă aș fi vizionat în mod SDR filmele pe Netflix și dacă aș mai fi coborât 2 trepte de luminozitate, de la 200 cd/m2 la 146 cd/m2 (treapta 7 este deja inacceptabil de întunecată, doar 80 cd/m2), aș fi putut trece lejer de 12 ore de autonomie. Iar în browsing simplu, fără Netflix, aș mai fi putut stoarce încă ceva din baterie.

Într-o altă zi, în 7 ore de editat text, documentare (adică YouTube, navigare Internet), am consumat bateria de la 92 la 40%, adică 50%. Asta înseamnă aproape 14 ore de lucru cu bateria 100%!

Înainte de final – două vorbe despre prima mea experiență cu sistemul de operare

Cea mai mare temere a celor care își doresc un MacBook (inclusiv a mea, ca și tester/redactor) este curba de învățare. Frica de ceva nou. Pentru că nu se compară cu iOS, cu un telefon. Aici apar sarcini mult mai complexe.

Da, totul e foarte frumos dacă vrei să instalezi aplicații pe care le găsești pe Mac App Store. Dar ce faci când vrei să sapi mai în adâncime? De exemplu, căutam o aplicație precum HWinfo pentru a vedea comportamentul sistemului mai în amănunt. Am încercat cu Stats, iStats, dar nu e ce vroiam.

Powemetrics este o aplicație built-in, care este cel mai aproape de ce îmi doream, dar n-am ajuns la el din două motive

• este nevoie de superuser și eu nu aveam aceste drepturi (caz excepțional, eu nefiind proprietar, am cont de test)
• si dacă aveam cont de Admin, ca să ajung la varianta vizuală, trebuia să trec printr-un scurt tutorial de zici că sunt hacker nu altceva 🙂 (pentru interfața GUI aveam nevoie de asitop, care are nevoie de pip, și iată cum arată doar descărcarea și instalarea pip în Terminal:

curl https://bootstrap.pypa.io/get-pip.py -o get-pip.py (descărcare)

python3 get-pip.py (instalare)

Dar aici s-a oprit jucăria, că nu am avut acces să adaug la PATH calea către pip, tot din rațiunile de mai sus, adică neavând cont de Admin.

Ce vroiam să spun cu acest mic exemplu că orice nu vine direct din surse Apple, aplicație vizuală etc, și trebuie descărcată, instalată, configurată de pe site-uri terțe (precum github), well, e bine să nu vă speriați de liniile de comandă. After all, vorbim de un SO bazat pe UNIX, nu ne mirăm. 🙂 (programatorii nu vor avea o problemă cu asta, dar oamenii care nu au văzut în viața lor o comandă MS-DOS, Linux, o linie de comandă…)

Preț

Exemplarul de față MacBook Pro 14 M2 2023 ne-a fost furnizat de către Apcom IT Distribution.

Apcom IT Distribution este unicul distribuitor autorizat Apple în România începând din 1994. În prezent, compania lucrează cu o rețea diversificată de parteneri autorizați, inclusiv magazine Apple Premium Reseller, jucători importanți din industria retail electro-IT fizic și online și parteneri B2B specializați. Mai multe detalii puteți găsi aici.

Despre Distribution Partner Program

Partenerii Distribution Partner Program, deopotrivă companii mici, mijlocii și mari – fie că vând deja produse Apple, fie că doresc oportunitatea de a include în premieră brandul Apple în oferta lor – au acces la întregul portofoliu de distribuție, direct de la canalul oficial de vânzare și pot să decidă asupra mixului de produse pe care să îl ofere, în funcție de propria strategie și de categoriile de clienți cărora li se adresează.