Am scris şi eu puţin despre viitorul parteneriat dintre Nokia şi Microsoft şi nu la nivelul a ce s-a scris pe allaboutsymbian.com. Vă recomand să îl citiţi dacă va pasionează partea de tech mobile şi vă descurcaţi cu limba engleză. 
Alternativele Nokia erau următoarele:
1. Symbian şi MeeGo:
Era o alegere, să zicem, naturală. Însă viteza de dezvoltare a Symbian, a noilor versiuni, era destul de grea. Spre exemplu ca să apară Symbian^3 au fost nevoie de trei ani de zile. Gândiţi-vă că într-o perioadă de timp mai mică la Android au fost aduse o duzină de updateuri ajungându-se până la 3.0 HoneyComb. MeeGo dezvoltat împreună cu Intel era văzut ca o investiţie pe termen lung. 2010 a schimbat mentalităţi. Android a crescut precum Făt-Frumos într-un an cât alte s.o. în 3 – 4 ani de zile. Symbian va rămâne o platformă de volum pentru zona telefoanelor middle-end, cel puţin pentru 2011 şi 2012.
Marea problemă a Symbian a fost că Nokia a ignorat un aspect foarte important şi anume aplicaţiile third party. Ovi store a evoluat mult, însă într-un fel a pierdut trenul în comparaţie cu iOS şi Android. Numai dacă ne uităm la numărul aplicaţiilor – peste 300.000 la iOS, peste 150.000 la Android şi în jur de 25.000 în Ovi Store.
Acum nu trebuie să ne ascundem după perdea. Am testat multe dintre telefoanele celor de la Nokia cu Symbian în versiunea nouă sau mai veche şi lucrul cu Ovi store s-a îmbunătăţit însă experienţa dată de aplicaţiile respective nu este la cel mai înalt nivel. Pur şi simplu s-a comunicat mai greu cu developeri de apps.
Până la urmă Nokia nu a părăsit deloc ceea ce a învăţat din Symbian şi MeeGo şi viitoarele produse vor beneficia de expertiza generată şi de aceste o.s.-uri.
2. Android:
Ar fi fost ca şi cum Nokia s-ar fi predat în faţa Google. Pe de altă parte cred că au vorbit şi cu celălalt gigant american. Presupun că nu s-a ajuns la un acord şi pentru Nokia doreşte să se implice în crearea unui ecosistem cu ale sale principii la bază. Android este pe val şi colaborarea cu compania finlandeză nu a fost considerată capitală. Altfel nu îmi imaginez de ce nu s-ar fi ajuns la un acord dacă acest ar fi fost dorit de ambele părţi.
3. Windows Phone 7:
Microsoft a lansat Windows Phone 7 în octombrie aducând şi o linie de produse care rulau recentul sistem de operare mobil. Aşteptările lor de a vinde milioane de exemplare nu s-au concretizat. Parteneriatul cu Nokia a fost considerat capital şi chiar salvator – într-un fel. Au de creat un ecosistem al aplicaţiilor şi serviciilor. Integrarea cunoştinţelor Nokia dobândite prin Ovi store, Ovi maps, Ovi music şi deschiderea către pieţele emergente şi nu numai au fost puncte de bifat în contractul dintre Nokia şi Microsoft.
Nokia doreşte să uimească printr-o linie de telefoane care să se diferenţieze de concurenţă. Posibilităţile oferite de WP7 nu sunt numeroase. Spre exemplu până acum LG, HTC sau Samsung nu au avut voie să umble pe la interfaţa s.o., pe când Nokia va implementa o serie dintre caracteristicile proprii.
Părerea mea – Eu zic că succesul parteneriatului dintre Nokia şi Microsoft va depinde de:
– experienţa oferită de telefoanele Nokia cu WP7 la bord – browsing, stabilitate, simplitate, viteză;
– serviciile şi aplicaţiile la care ai acces – GPS, Windows Phone 7 Marketplace, deschiderea către cât mai multe pieţe şi contractele cu operatori de telefonie mobilă;
– preţul de vânzare al deviceurilor create – ar ieşi în evidenţă faţă de concurenţă. Spre exemplu nu sunt cine ştie ce telefoane Android care să ofere o experienţă completă în zona higg-end sub 1.700 lei.
Resursele puse în comun de Nokia şi Microsoft sunt uriaşe. Interesant este şi dacă se va ajunge la un rezultat pozitiv.
