Am observat la mai toate articolele legate de construirea de parcuri fotovoltaice că se pune problema distrugerii terenurilor agricole din ţară pentru a face loc acestora. La fel şi în social media am văzut diverse imagini care promovează această idee, una care nu are nicio treabă cu realitatea.
În cele ce urmează vreau să vă explic de ce panourile fotovoltaice NU distrug terenurile agricole din România şi NU afectează capacitatea de producţie agricolă a ţării.
În România terenurile agricole sunt împărţite în 5 clase de calitate: I, II, III, IV şi V (clasa I înseamnă fertilitate maximă, cernoziomuri de calitate, iar clasa V pâmânt foarte slab, aproape nerecomandat pentru producţie agricolă).
Legea Fondului Funciar nr. 18 / 1991, completată prin Legea nr. 254 / 2022, spune că pot fi amplasate sisteme de producere de energie electrică din surse regenerabile (capacităţi de producţie a energiei solare, energiei eoliene, energiei din biomasă, biolichide şi biogaz, unităţi de stocare a electricităţii, staţii de transformare sau alte sisteme similare) doar pe categoriile III, IV şi V (adică cele unde oricum producţia agricolă este redusă) şi doar în limita a maxim 50 de hectare.
Pentru cele din clasele I şi II, adică cele unde se poate face agricultură intensivă, există o singură excepţie şi anume aplicarea sistemului agrivoltaic (asta înseamnă că pe acele terenuri se va putea face în continuare agricultură, iar panourile fotovoltaice vor fi montate astfel încât echipamentele agricole să poate circula – practic, scoaterea din circuitul agricol se face doar pentru amprenta la sol a stâlpilor de susţinere).
Se estimează că România va avea până în 2030 undeva la 5000 MWp de energie solară, adică vom avea undeva la 5000 de hectare ocupate cu panouri. Conform datelor actuale, 2500 de hectare vor fi instalate pe foste platforme industriale, terenuri contaminate, acoperișuri, iar diferenţa de 2500 hectare va ajunge pe terenurile agricole din categoriile III, IV şi V (excepţia de care v-am spus mai devreme se aplică doar în cazuri foarte rare, atunci când trebuie să completezi o parte a unui parc mai mare).
Aceste 2500 de hectare oricum nu sunt foarte productive, iar foarte mulţi fermieri preferă să le închirieze pentru că primesc mai mulţi bani decât ar obţine în producţia agricolă limitată de pe ele (chiriile anuale variază între 800 şi 2500 euro / an / ha).
În plus, România are o suprafaţă agricolă de aproape 12.7 milioane de hectare, iar cele 2500 de hectare reprezintă doar 0.19% din aceasta (iar aceşti 0.19% oricum sunt suprafeţe slabe calitativ, unele pe care unii fermieri nici nu le mai cultivă din raţiuni economice).
Surse: stiripesurse.ro, economedia.ro
