Despre ultima săptămâna se va vorbi mult timp de acum încolo. Am trecut de la viscol extrem de puternic, aseară, şi un frig de îţi îngheţa sângele în tine la o vreme călduţă şi ploaie. Străzile au rămas impracticabile şi să mergi prin oraş a devenit aventură – nu ai cum să eviţi stratul de apă şi zăpadă ce în anumite zone depăşeşte 10 cm.
Un vecin s-a trezit şi cu copacul pe maşină. Am observat doar când au venit pompierii să taie arborele ce zdrobise autovehiculul. Este şi multă lene aici. Parcarea este la 20 de metri, dar de ce să o ducă acolo şi să nu o aibă în faţa ochilor, printre copaci. Acum cred că îşi va schimba obiceiul.
Este greu şi cu dezăpezitul ăsta. Există două tipuri de străzi. Cele pe care s-a încumetat să intre plugul şi cele pe care doar un pieton rătăcit le-a traversat. Primăria din oraşul meu a încercat să se achite de sarcină. Dar cum să reuşeşti dacă te bazezi pe două tractoare vechi de peste treizeci de ani. Erau legate amândouă cu o amărâtă de lamă şi tot rămăseseră blocate. Presupun că vânzările la cizme de cauciuc s-au triplat sau cvadruplat. Sunt singurele încălţări ce cu siguranţă îţi ţin picioarele departe de apa de pe trotuare.
Multe automobile aveau lanţuri pe cauciucuri dar nu ştiu cât de utile sunt acolo unde asfaltul este negru. Se aude un zornăit sinistru şi cred că direcţia are de suferit.
În fine sunt zile de ţinut minte şi de reamintit întreg anul.
Bucureşti – Piteşti – te invită să nu îl traversezi.
Aseară am scăpat printr-o minune să nu rămân înzăpezit pe acolo. Un prieten a păţit-o şi nu ştiu de a ajuns teafăr acasă pe vântul acela incredibil.
Click pe imagine pentru a o mări.