Am şi eu un personaj care mai apare câteodată cu un comentariu ce se doreşte acid. L-am regăsit şi într-un comentariu publicat pe un alt blog. Vedeţi mai sus despre ce este vorba. Se strofocă, spune el, că eu aş spune ce se întâmplă prin cancelarie către voi, elevii. Nimic mai fals, dintre toţi colegi eu stau cel mai putin în încăperea de 10 metri pătraţi ce poartă demnul nume de cancelarie.
De ce nu petrec foarte mult timp acolo?
Dintr-un singur motiv. Atmosfera devine, deseori, încărcată datorită anumitor obiceiuri ce se cer a fi deşfăşurate în pauză. Mai acum ceva timp eram mai explicit.
În rest nu am treabă cu, absolut, nimeni.
Şi altceva – de munca îmi văd oricum. I-am moderat un singur comentariu – un atac la persoană şi nu la conţinutul articolului. Nu cred că eşti în măsură să ataci activităţile desfăşurate de mine la şcoala şi îti dau dreptul de a comenta doar pe articol. De ce fac asta?
Deoarece tu nu îţi asumi o identitate. Nu se poate purta o conversaţie în contradictoriu fără a se cunoaşte ambele persoane implicate.
Eu zic să îţi descreţeşti fruntea şi să îti faci un spaţiu personal unde să scrii ce vrei, ce crezi ş.a.m.d.
Link către obiceiul ce mă face să părăsesc o sală mai devreme.