Abia acum, spre ruşinea mea, am ajuns să citesc cartea lui Tolstoi – Război şi pace. Deşi timpul nu prea mi-a permis am început să o răsfoiesc. Este imensă ca volum. Presupun că ştiţi story-ul său: descrierea începutului de secol al XIX-lea în societatea rusească, conflictul dintre Napoleon şi Rusia, etc.
Interesant, în opinia mea, este modul realist de a zugrăvi contactul fiecărui bărbat cu războiul. Este uşor să abordezi o anumită ţinută morală în societate dar caracterul fiecăruia se dezvăluie fiind faţă în faţă cu moartea pe câmpul de luptă.
În prezent nu mai avem conflicte de acest gen ca să ne “descoperim” dar trăim ceva similar când ajungem în faţa doctorilor cu o problemă gravă. Atunci se relevă ce putere stă în tine. Îţi dai seama că totul este în van şi groază că nu o să mai prinzi starea anterioară de sănătate te dezumanizează sau te face să înţelegi altfel ce este în jurul tău.
Ne dorim, de-a lungul timpului, multe: de la diverse itemuri (obiecte de gen: maşină, telefon, haine, gadgeturi) până la un avans în carieră. Sincer, în opinia mea, un singur lucru merită sacrificiul personal: dragostea. Trebui să fii sănătos şi să îi apreciezi, tolerezi pe cei cu care interacţionezi.
Sănătatea este cea mai importantă. Nu există om care să nu fie de acord cu acest "deziderat”. Restul se leagă de ea. Inevitabil pe locul doi se află sentimentele.