Am avut o zi plină, destul de obositoare. Aşa că dacă vi se pare ceva ciudat prin acest articol ştiţi de ce. Deschid contul de blogger şi văd 18 comentarii ce aşteptau să fie moderate. Am crezut că am făcut vreo gafă şi vreun “amic” din A-ligue mi-a dat link şi deja mă pregăteam pentru o serie de invective blogosferice. Erau doar comentarii cu iz electoral. Spun aşa ca să nu se simtă lezaţi cei în cauză. Puteţi vedea şi singuri despre ce fel de comenturi este vorba – link 1 şi link 2.
După mult timp, astăzi, am văzut cum este să fii la târg. Îi admir pe ai mei pentru răbdare şi modul în care se decurcă. Eu aş rămâne cu produsele nevândute. Ideea de târguială, târg nu este pe placul meu. Dar este bine când totul se termină cu bine. Am obţinut ceea ce trebuia şi mâine sper să reuşesc să îmi depun dosarul pentru doctorat. Este al doisprezecelea ceas (nu am vorbit cu profesorul meu şi sper să îl găsesc mâine la facultate).
Am rămas uimit când în plin târg era organizată (aproape ad-hoc) o bursă a locurilor de muncă. Se înghesuiau peste 100 de persoane printr-un praf infernal. Nu există agenţii pentru a rezolva mai decent situaţia? Ce încredere să ai într-un contract semnat pe tarabă de vânzare a alviţei, turtei sau baloanelor (ca să nu amintesc de “tarabele” cu mici ce trimiteau un fum înecăcios).
Aseară am văzut ce “putere” are twitter. Un update de al meu a primit peste 12 rt-uri (thx Piticu şi celorlalţi) şi peste 150 de vizitatori au vizualizat articolul despre autostrada Transilvania.
Iar nu mă pot concentra. De vină este privirea în “ceaţă”. Trebuie să merg la oftalmolog cât mai reepede. Închei acest monolog urându-vă o seară cât mai bună.