UMi Iron nu mai reprezintă o noutate, fiind lansat cu ceva vreme în urmă și, mai mult, chiar are un succesor. Cu toate acestea pot să zic că am testat în ultimele zile un smartphone interesant. Spun asta mai ales din cauza posibilităților pe care UMi le oferă prin intermediul software-ului UMi ROOTJOY. Revin cu detalii mai târziu puțin.
UMi Iron atacă segmentul mid-range cu specificații mai mult decât decente la un preț competitiv. Uneori datele de pe hârtie nu au acoperire și în utilizarea cotidiană, dar aceste aspecte le vom analiza în rândurile ce urmează, deocamdată să vedem cu ce se laudă UMi Iron.
Specificații pentru UMi Iron:
Design
UMi Iron vine într-o cutie plată, subțire, de culoare argintie și cu un model interesant. Înăuntru am găsit smartphone-ul, un încărcător pe USB, cablu microUSB – USB 2.0 și cablu OTG. În mod normal în pachet ar mai trebui să existe și un mic manual, dar acesta va fi în chineză, deci nu vă va ajuta prea tare.
Așa cum ne anunță încă din denumire, UMi Iron este realizat din metal. Cel puțin în mare parte, întrucât nu toată carcasa este metalică. În fapt, deși nu avem acces la baterie, capacul fiind fix (prins cu șuruburi vizibile pe laterale), nu pot spune despre carcasa lui UMi Iron că ar fi de tip unibody. Asta tocmai din cauză că părțile de sus și jos de pe spate sunt din plastic. Iată deci că Iron se referă doar la o parte dintre materialele carcasei și nu la toate.
Partea din față a telefonului este destul de simplă, nu avem butoane capacitive (de fapt avem, dar vom vedea în capitolele următoare cum stă treaba) acestea fiind de tip touch buttons, direct pe ecran. Deasupra acestuia din urmă avem mai multe elemente decât în mod normal: pe lângă camera frontală, mai avem și LED flash, dar și senzor de ritm cardiac. Cel mai probabil alături de acesta sunt și senzorii de lumină și proximitate.
Sub ecran, către marginea de jos, în partea centrală regăsim un led de notificare de dimensiuni generoase. Va fi destul de greu să nu-l observați atunci când clipește. Se poate aprinde în trei culori distincte și puteți alege din setări pentru ce anume să clipească în roșu, verde sau albastru.
Partea din spate adăpostește camera foto principală (în colțul din stânga-sus) lângă care avem dual LED flash-ul de tip dual tone și microfonul secundar, pentru atenuarea zgomotelor de fond. Logo-ul UMi este plasat central, dar ușor către partea superioară, iar mai jos avem denumirea modelului și difuzorul principal.
Cu doar 7.9 mm grosime și 148 de grame în greutate, UMi Iron mi-a plăcut de la prima atingere. Ușor de manipulat și destul de compact pentru cei 5.5 inch ai diagonalei ecranului, acest smartphone păcătuiește în schimb la gripul oferit. Nu ai parte de o aderență prea bună în palmă și deci este nevoie de ceva mai multă atenție pentru a nu scăpa telefonul din mână.
Trecem la construcție. Materialele mi s-au părut destul de bune calitativ, iar după mai multe săptămâni de folosintă, pe spatele lui UMi Iron nu au apărut niciun fel de urme sau zgârieturi. Metalul mat suportă bine uzura, cel puțin inițial.
Partea de construcție efectivă, dar mai ales finisările sunt mai puțin reușite. Deși se simte solid în mână, nu apar sunete neplăcute oricum l-am strânge în palmă, UMi Iron mi-a lăsat senzația de ieftin. Aproape fiecare îmbinare este prost lucrată, există lufturi mai mici sau mai mari, muchii ceva cam tăioase, iar spatele de metal nu se așează prea bine. Adică apăsând către părțile de sus și de jos, acolo unde avem plastic, vom observa cum metalul se îndoaie ușor.
În final, pot spune că UMi Iron arată mult mai bine în fotografii decât în realitate. Sunt câteva mici probleme de finisare, pe care le observi din prima clipă în care începi a-l analiza ceva mai în detaliu. Nu sunt mari scăpări, dar se vede că lipsește experiența în asamblare fină și că avem de-a face cu un smartphone ieftin pentru specificațiile hardware pe care le oferă sub carcasă.
Ecran și sunet
5.5 inch cu rezoluție Full HD nu mai înseamnă de mult ceva spectaculos. Vedem așa ceva și la unele dintre cele mai ieftine smartphone-uri de pe piață, în special pe piața din China. UMi Iron aduce și el un astfel de panel, unul IPS, de fapt LTPS, care se prezintă bine, dar nu excelează la aproape niciun capitol.
Unghiurile de vizualizare sunt foarte largi, dar luminozitatea nu este cea mai ridicată. Ce mi-a plăcut însă și la ce nu mă așteptam, este lizibilitatea în lumina directă a soarelui, care se situează la cote foarte bune.
În schimb, cel mai mare neajuns al ecranului de pe UMi Iron este dat de reprezentarea culorilor. Prea șterse, parcă fără pic de viață, deloc vivide. În ultima versiune Android propusă de UMi pentru modelul Iron există în cadrul setărilor de afișaj aplicația MiraVision. Aceasta permite ajustarea contrastului, saturației, clarității, temperaturii, precum și activarea contrastului dinamic. Chiar dacă lucrând cu aceste setări se pot observa schimbări evidente, totuși culorile par șterse, lipsite de intensitate. De exemplu, roșul are mai mult o tentă de maro sau roz (după caz), iar albastrul este mai degrabă bleu.
În rest nu ar mai fi multe de spus despre diaplay. Rezoluția Full HD 1920 x 1080 pixeli face ca toate imaginile și textele să fie foarte bine conturate. Răspunsul la atingere este foarte exact și sensibil.
Mergem mai departe. Prin micuțul orificiu de pe spatele lui UMi Iron parcă nici nu avea cum să iasă un sunet prea puternic. Așa este și în realitate și nu de puține ori mi s-a întâmplat să nu aud telefonul sunând atunci când îl aveam în buzunar. Noroc cu vibrațiile. Nici nu cred că mai are rost să vorbesc despre calitate, atât timp cât volumul maxim este la un nivel atât de scăzut. O să spun doar că nu impresionează în vreun fel.
Pe de altă parte, prin jack-ul de 3.5 mm am avut parte de o surpriză foarte plăcută. Citisem pe site-ul celor de la UMi cum că modelul Iron încorporează un amplificator de sunet dedicat. Această componentă se pare că vine de la Texas Instruments și este independentă de placa de bază a terminalului. Oferă și protecție la scurt-circuitare, dar mai bine să vă spun cum sună.
Ei bine, cu o pereche de căști de calitate, lui UMi Iron nu prea ai ce să-i reproșezi. Avem preinstalată o aplicație denumită ViPER4Android FX de unde putem face mai multe setări pentru sunet. De fapt, aceasta nu este doar o simplă aplicație, ci se pare că acționează ca driver pentru placa de sunet dedicată, cea de la Texas Instruments.
Odată activat V4A-FX, sunetul prin jack-ul de 3.5 mm prinde viață și sincer chiar nu-i pot găsi cusur. Nu înseamnă că este mai bun decât de la un amplificator dedicat, dar de la un smartphone nu cred că ai nevoie de mai mult.
Hardware, sistem de operare și aplicații
Pentru prețul cerut, UMi Iron plusează față de alți competitori cu 3 GB de RAM. În rest, avem deja celebrul chipset MediaTek MT6753 cu procesor octa-core la 1.3 GHz și 16 GB spațiu de stocare. Dacă nu folosiți telefonul în mod dual-sim, atunci puteți suplimenta memoria internă cu un card microSD de până la 64 GB.
Am testat până acum mai multe dispozitive ce folosesc soluția MediaTek MT6753 și pot spune că, pentru zona mid-range, este suficient. Chiar și în jocuri complexe, precum Real Racing 3, nu am avut parte de nici un pic de lag, iar detaliile au fost la un nivel peste medie.
La sistemul de operare avem mai mult de discutat. Asta pentru că, încă de pe cutie suntem întâmpinați de particula ROOTJOY. Nu știam prea multe despre aceasta, dar am făcut câteva investigații. Așa am aflat că cei de la UMi te încurajează să experimentezi mai multe variante ale sistemelor de operare bazate pe Android, celebrele Custom ROM-uri. Ei îți pun la dispoziție mai multe versiuni, în funcție de fiecare model de smartphone.
Pentru a instala pe UMi Iron un alt ROM decât cel cu care vine din pachet ai nevoie de soft-ul ROOTJOY. Acesta poate fi descărcat de pe site-ul producătorului și este extrem de simplu de folosit.
Practic, după descărcare și instalare pe PC, nu-ți rămâne decât să conectezi smartphone-ul prin portul microUSB. Apoi, software-ul ROOTJOY recunoaște modelul de smartphone conectat și îți pune la dispoziție mai multe opțiuni.
Nu o să intru prea tare în detalii, dar vă spun că pentru a trece la o altă variantă pentru sistemul de operare nu trebuie să fii deloc un expert. Aplicația ROOTJOY face totul foarte simplu. Îți arată ce ROM-uri sunt disponibile pentru modelul tău de telefon, iar după ce te-ai hotărât la unul dintre ele, decât dai ”download”, iar apoi ”flash”. În câteva minute (10-15) vei avea o nouă variantă de ROM bazată pe sistemul de operare de la Google.
În momentul în care l-am scos pe UMi Iron din cutie, acesta avea instalat un Android 5.1 Lollipop. Sistemul de operare nu se diferenția cu aproape nimic față de un Android nativ așa că nu are rost decât să vă mai spun că rula impecabil. Cei 3 GB de RAM ajută în mod evident, iar multitasking-ul nu pune probleme deloc. Nu am întâmpinat lag decât foarte, foarte rar și doar atunci când UMi Iron chiar era pus la lucru serios.
Din punct de vedere al aplicațiilor preinstalate nu avem mare lucru. Nici măcar suita de la Google nu este prezentă în formație completă – lipseau inclusiv Gmail, Drive sau Chrome. Noroc că avem Play Store și deci acces la oricare dintre ele.
Sunt 4 aplicații preinstalate ce merită menționate:
- SuperCleaner – optimizare a sistemului de operare, prin închiderea aplicațiilor ce rulează în fundal, ștergerea fișierelor de tip junk, a memorie cache etc.
- SuperSU – mai multe opțiuni pentru setările sistemului de operare. Avem posibilitatea de a lege dintre icon-uri, teme, launcher și multe alte setări de sistem, dintre care și opțiunea de ROOT.
- U Health – folosește senzorul de ritm cardiac de lângă camera frontală pentru a determina numărul de bătăi ale inimii pe minut, precum și pentru a afișa nivelul de stres al utilizatorului (nu mă întrebați cum face asta). Rezultatele venite din partea senzorului de ritm cardiac le-am găsit destul de exacte, cu toate că poziționarea senzorului nu este cea mai fericită. Este destul de greu să ții nemișcat degetul arătător pentru mai multe secunde pe deasupra ecranului, într-o poziție nu tocmai comodă.
- ViPER4Android FX – permite activarea modului FX pentru sunet, dar și ajustarea frecvențelor din egalizator și a altor moduri de sunet: ViPER Bass, ViPER Clarity, Headphone Surround + ș.a. Am mai vorbit despre ViPER4Android FX și la capitolul sunet.
Galerie cu capturi de ecran din sistemul de operare Android cu care UMi Iron vine direct din cutie:
După ce m-am jucat cu UMi Iron așa cum a venit din cutie, am zis să încerc și un alt custom ROM. Am ales Flyme OS din lista disponibilă pentru UMi Iron și am instalat versiunea 4.5.4.11, cea mai nouă din cele afișate în aplicația ROOTJOY.
După instalare, au urmat pașii de configurare specifici Flyme OS, iar apoi parcă aveam de-a face cu un terminal Meizu. Totul este identic cu ceea ce te așteptai de la la acest ROM, doar că lipseau comenzile de ”Home” și ”Back”. În Flyme OS 4.5 nu există butonul ”Options” sau ”Aplicații recente” așa că nu aveam de căutat decât două taste.
Nu mică mi-a fost mirarea când am observat că UMi Iron are de fapt și butoane capacitive, ca multe alte telefoane cu Android. Doar ca acestea nu sunt sub nicio formă dezvăluite. Ele există și doar în Flyme OS am avut prilejul de a le descoperi. În centru este butonul ”Acasă”, iar în dreapta cel ”Înapoi”, așa că ”Aplicații recente” rămâne să fie cel din stânga.
Și Flyme OS a rulat excelent pe UMi Iron, deși am putut observa că telefonul nu a fost realizat plecându-se de la acest sistem de operare. L-am avut instalat pentru câteva zile după care am revenit la Android-ul aproape nativ pus la dispoziție de cei de la UMi.
Galerie cu capturi de ecran din Flyme OS 4.5.4.11 instalat pe UMi Iron:
Performanță
Dat fiind că m-am jucat cu UMi Iron în două versiuni ale sistemului de operare, am ales să prezint rezultatele testelor de benchmark pentru fiecare variantă în parte. Am îngroșat în tabel rezultatele mai bune înregistrate în funcție de sistemul de operare și, după cum se poate observa, cu Flyme OS scorurile au fost aproape de fiecare dată mai mari. Nu sunt diferențe majore, uneori de doar câteva puncte, dar există.
Testele de benchmark realizate cu Android 5.1 Lollipop:
Testele de benchmark realizate cu Flyme OS:
Conectivitate
UMi Iron este un smartphone de tip dual sim, dar care poate fi utilizat în acest scenariu doar dacă nu folosim un card microSD. Dacă avem nevoie de mai mult spațiu de stocare față de cei circa 11.67 GB oferiți în mod real, atunci UMi Iron se transformă într-un terminal single sim.
Avem pe lângă conectivitatea 4G LTE (numai în benzile FDD 1800/2100/2600), 3G în 900/1900/2100 și Wi-Fi 802.11 b/g/n dual band pe 2.4 și 5 GHz, bluetooth 4.0, GPS cu A-GPS, radio FM.
Tot la elementele de conectivitate o să amintesc și de senzorul de ritm cardiac amplasat deasupra ecranului, în stânga camerei foto frontale. Mai merită menționat și un element de siguranță pe care UMi Iron îl propune: EyePrint ID – scanarea irisului. Nu l-am folosit prea tare, dar l-am testat și pot spune că a recunoscut ochii înregistrați într-o proporție de peste 90% din cazuri. Totuși, nu mi se pare mai sigur decât un banal PIN.
Elementele de conectivitate sunt amplasate astfel: pe laterala din stânga avem butonul power și deasupra tastele pentru reglarea volumului, sus este jack-ul de 3.5 mm, pe dreapta avem sertarul accesibil cu agrafă unde putem introduce două cartele de tip nano sim sau un nano sim și un card microSD, iar jos este portul microUSB.
Cu ultima versiune de Android ”nativ” (UMIIRON.V1.8) de la UMi am avut probleme în a mă conecta la rețele Wi-Fi. Nu mereu, dar au existat. În rest, celelalte elemente de conectivitate s-au comportat normal.
În apelurile de voce există ceva dificultăți. Nici semnalul GSM nu este tocmai bine recepționat, dar măcar aici aș spune că este în media a ce am mai testat. Probleme sunt din partea difuzorului pentru apeluri și din partea microfonului. Nici eu nu m-am putut bucura de sunet prea bun sau prea puternic în cască, așa cum nici interlocutorii mei nu au avut parte. În medii ceva mai zgomotoase aș spune că este aproape imposibil să ai parte de o discuție normală.
Cameră foto și video
UMi Iron ne spune din specificații că pentru camera principală folosește un senzort Sony IMX214 de 13 Megapixeli. Din ce am mai testat până acum, acest senzor este unul de bună calitate și, dacă este ajutat de un software capabil, poate genera rezultate satisfăcătoare.
Faptul că poți obține fotografii de foartă bună calitate m-a încântat foarte tare la UMi Iron, dar ce nu mi-a plăcut este cât de des se întâmplă asta. Exact ce ziceam: nu avem parte de suport adecvat din partea softului camerei pentru a obține rezultate constante.
Sunt cazuri în care nivelul detaliilor este de-a dreptul remarcabil (din păcate nu aveți cum să vedeți asta, dimensiunea maximă pentru pozele încărcate pe site nu poate depăși 2 MB). Culorile sunt și ele reproduse destul de corect, dar asta în condiții ideale. Cum apar medii puternic contrastante sau cu lumina din față, softul nu mai știe cum să reacționeze. Nici modul HDR nu face mare lucru, așa că uneori te alegi cu niște fotografii mediocre.
Iată mai jos câteva exemple de materiale foto și video realizate cu UMi Iron.
Clip video Full HD 1080p făcut cu UMi Iron
Autonomie
Cu o baterie de 3350 mAh și un chipset recunoscut nu tocmai ca energofag, mă așteptam la rezultate mai bune din partea lui UMi Iron. Nu a fost să fie așa și cu greu poți atinge peste 10 – 12 ore de utilizare într-un mod intensiv. Folosit chiar puternic, nu vei atinge nici măcar 7 – 8 ore, iar asta nu este deloc bine.
Poți spera să mai ajungi seara acasă cu ceva baterie doar dacă nu ești un heavy user și te limitezi doar la operațiuni de bază: mail, Facebook, chat, câteva minute de convorbiri sau câteva SMS-uri. Dacă începi cu jocuri sau YouTube, atunci trebuie să ai pregătit un acumulator extern, căci UMi Iron va ceda mult prea repede.
În testul nostru, în care rulăm continuu clipuri video pe YouTube cu luminozitatea ecranului la maximum, prin conexiune Wi-Fi la internet, UMi Iron a ajuns de la 100% la 10% în numai 4 ore și 10 minute.
Preț
UMi Iron – circa 160 – 170 de dolari la unii retaileri online din China. Rețineți că la acest cost trebuie adăugate TVA și taxe vamale.
Concluzii
Cu toate că pe parcursul acestui review ați descoperit câteva puncte destul de slabe pentru UMi Iron, mie pot spune că mi-a plăcut. Da, nu este tocmai bine finisat, ecranul nu este de top, camera mai dă rateuri, autonomia este mediocră, iar în apeluri te înțelegi mai greu.
Chiar așa, până la urmă ce mi-a plăcut la UMi Iron? Cel mai mult faptul că te lasă să te joci cu ROM-urile într-un mod foarte facil, nu-ți trebuie aproape nicio cunoștință în domeniu. Apoi, că rulează impecabil mai tot timpul, iar cei 3 GB de RAM se fac simțiți cu adevărat. Este ușor și compact pentru un dispozitiv cu ecran de 5.5 inch și, dacă nu-l analizezi în detaliu, chiar arată bine. Nu în ultimul rând pentru sunetul pe care îl oferă prin jack-ul de 3.5 mm. Pentru mine asta contează mult.
Până la urmă este o chestiune de priorități, de ce consideri că te poți lipsi și la ce anume nu vrei să faci compromisuri. Este adevărat că are poate mai multe minusuri decât plusuri, dar UMi Iron chiar nu este un smartphone atât de rău pe cât poate am lăsat să se înțeleagă din acest material.
Iată pe scurt cele mai importante puncte pro sau contra pentru UMi Iron:
PRO
- ansamblu hardware suficient de performant pentru toate aplicațiile și jocurile din Play Store;
- sunet extrem de bun prin jack-ul de 3.5 mm;
- posibilitatea de a instala foarte simplu, fără cunoștințe în domeniu, diferite custom ROM-uri prin aplicația de PC ROOTJOY;
- rulează fluid și fără pic de lag sistemul de operare Android 5.1 Lollipop, dar și Flyme OS 4.5 (pe acestea le-am testat).
CONTRA
- dificultăți în apelurile de voce din cauza difuzorului și a microfonului ce nu oferă suficient volum și calitate;
- autonomie mediocră;
- finisări ce puteau fi realizate mai atent;
- sunetul prea slab ca intensitate prin difuzorul extern te poate face să ratezi apeluri.
